Cazul badantelor românce găsite infectate cu SARS-CoV-II după ce au călătorit cu autobuzul către București, face încă ecouri în Italia, la aproape o lună de la depistare. Un jurnalist Italian le spune povestea.
„Aproape două mii de kilometri de răbdare. România nu este atât de departe și dacă avionul costă prea mult, autobuzul care din Capitala Italiei ajunge direct în Transilvania pare o opțiune bună. În fața stației Anagnina așteaptă mai multe românce care trebuie să plece spre Sibiu. Au venit din mediul rural Lazio, din cartierele de clasă mijlocie, unde locuiesc și au grija unui bărbat sau a unei femei în vârstă. Imaginile unui Sfânt Ortodox care îi va proteja în timpul călătoriei lungi și obositoare sunt inevitabile. Mitul lui Homer pare a fi reînviat în ele. Dorința de a-i îmbrățișa pe cei dragi alternează cu oboseala care va ajunge în curând pe fețele lor. Prima oprire va fi abia în Slovenia. Nu au cum să bea apă, deoarece nu este permisă oprirea pentru a merge la toalete până atunci“, se arată pe Il Kim.it.
„'Carantina la întoarcere pur și simplu ne-a luat prin surprindere. Dacă știam, renunțam la călătorie', povestește Mina.
Mina este o badantă româncă ce nu a fost acasă de trei ani. Ea cunoaște bine sensul cuvântului sacrificiu. Așa cum știu și alte femei care în Italia schimbă scutece sau curăță treptele unei clădiri de apartamente. Femeia spune că încă nu poate înțelege cum poate fi lăsat în mâinile unui străin o persoană vârstnică - 'un bătrân'. Într-un conflict de interese deplin, ea explică cum în România familia este încă o instituție și cine este singur și cu părul alb nu trebuie lăsat în brațele solitudinii.
Victoria, în schimb, lucrează într-un bar. A sosit în Italia în urmă cu zece ani, soțul ei este șofer, iar noaptea lucrează. După închiderea fabricii în care a fost angajată, nu a mai avut de ales decât să se mute în Italia. „Am intrat în țara ta clandestin. Au fost perioade dificile înainte de intrarea României în Uniunea Europeană“ spune ea. Există încă unele prejudecăți împotriva românilor.
Comentariile consternate și disprețuitoare rămân o rană deschisă pentru comunitatea românească din Italia. 'Acum ne învinovățesc și pentru coronavirus. Înainte erau chinezii, apoi cei din Bangladesh, acum noi. Cu toate acestea, iubim această țară. Îmi plăcea de când eram mai tânără și vedea Festivalul Sanremo, pe care l-am urmărit și în România, înainte de a ajunge.. Singurul spectacol de cântare și televiziune permis de Ceaușescu' adaugă Elena, care trebuie să ajungă la Luduș, în mijlocul Transilvaniei
Șoferul autobuzului îi avertizează pe toți că este pe cale să plece. În această zonă a gării, toată lumea strigă. Pachetele și valizele trec din mână la mână, parcă pentru a sfida regulile anti-contagiere. Șoferul se pune în mișcare: o zi și trei ore de călătorie. Homer a spus că 'nimic nu este la fel de dulce ca patria și familia pentru cei din țările îndepărtate'. Roma-Sibiu, odiseea din vremea Coronavirusului...“, scrie jurnalistul italian.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți StiriDiaspora și pe Google News