Cu acest prilej, domnul Ioanid a făcut o trecere în revistă a istoriei comunității evreiești din România.

„Fiecare țară este unică și fiecare comunitate etnică din interiorul unei țări este, în felul ei, unică, dar trebuie să vă spun fără nici cea mai mică ezitare că din punctul de vedere al istoriei și al structurii comunității evreiești care a aparținut și aparține este absolut unică. Ce vreau să spun este că diversitatea comunităților evreiești din România nu există în nicio altă țară europeană. Să ne amintim că în Maramureș aveam comunități evreiești ultraortodoxe care lucrau pământul. Să ne amintim de comunitățile neologice din Ardeal în care femeile și bărbații stau împreună în sinagogă și în care slujba se face în limba locală și nu în ebraică sau în idiș. Să ne amintim de comunitățile de evrei care vorbeau idiș în Moldova. Să ne amintim, aceste comunități fiind comunități așkenazi, să ne amintim de comunitățile sefarde din sudul țării. Avem de-a face cu o bogăție și varietate de comunități evreiești cum nu există în nicio altă țară și nu a existat în nicio altă țară a Europei. Asta pe partea de structură culturală, de profil cultural. Din punctul de vedre al istoriei avem o istorie zbuciumată a comunităților evreiești. Evreii din România, până la sfârșitul Primului Război Mondial, nu au, cu foarte mici excepții, drepturi civile. Nu sunt cetățeni ai statului român. Devin cetățeni, marea lui majoritate, după Primul Război Mondial. Avem, de asemenea, între cele două războaie, o creștere absolut îngrijorătoare (și istoria ne-a demonstrat acest lucru) a antisemitismului în România și a fascismului românesc   care va conduce la un holocaust, în mare parte, vorbesc de teritoriile sub jurisdicție română, în mare parte datorat statului român și nu Germaniei Naziste, ceea ce, paradoxal, duce la o distrugere masivă a evreilor, în special în nordul țării, mă refer la pogromul de la Iași, Bucovina de Sud, mă refer la Bucovina de Nord, mă refer la Basarabia, o distrugere masivă a acestor comunități, inclusiv o distrugere a evreilor localnici din Transnistria, teritoriu între Bug și Nistru.” a prezentat ES Radu Ioanid.

În 1930, în România trăiau 760.000 de evrei

„Pe de altă parte, din niște motive complexe asupra cărora acum nu e momentul acum să insistăm, jumătate din comunitatea evreiască din România, comunitate care număra înainte de 1930, 760.000 de evrei, jumătate din această comunitate supraviețuiește holocaustului. Noi discutăm, la nivelul anului 1930 , despre a treia comunitate evreiască din Europa ca mărime, după Polonia și Uniunea Sovietică. Sfârșitul Celui de-al Doilea Război Mondial găsește jumătate dintre evreii români în viață ceea ce este un lucru extraordinar. Aproape un miracol. Este o poveste foarte complicată care continuă, din păcate, cu diminuarea progresivă, treptată a comunității evreiești. Din cauza regimului comunist oamenii emigrează pentru că o duc prost, sunt discriminați, vorbim despre evrei acum, evident,  și ajungem la o situație în care la căderea regimului comunist din România mai sunt 30.000 de evrei. Astăzi, conform ultimului recensământ ar mai exista 2700. Poate că mai există câteva mii în plus, dar cifrele ne arată foarte clar că discutăm despre un declin demografic dramatic al acestei comunități.” a conchis domnul Radu Ioanid.

Urmărește interviul:

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți StiriDiaspora și pe Google News