Pe mamaie Ileana am cunoscut-o la Săpânța, la slujba de duminică de la biserica din localitate. Are 70 de ani, văduvă, cu o pensie de 300 de lei, și-a crescut singură nepoții, fiica ei fiind plecată în Portugalia de 15 ani. “Fără ajutorul ei, fără banii pe care i-a trimis acasă, n-am fi reușit să trăim”,  spune mamaie Ileana.

Ca ea sunt sute de mii de părinți și bunici rămași în țară, care-și văd copiii sau nepoții din ce în ce mai rar. Dacă la început au înțeles de ce trebuie să rămână singuri, de o vreme, nu mai au răbdare să-și știe copiii plecați, fără prea mari perspective de a se întoarce. Până de curând sperau că odraslele lor au plecat printre străini să facă bani și să se întoarcă. Acum au înțeles că puțini se vor întoarce, că nu prea au la ce. Fără slujbe, banii strânși cu greu se vor duce într-o clipă.  

În fiecare an, românii pleacă pe capete. Se nasc mai mulți copii români în străinătate decât în țară. Conducerea țării este preocupată doar la nivel declarativ de această dramă, însă comisii speciale pentru depopularea țării nu face nimeni. Aud în jurul meu tot mai des că plecarea din țară este ultima soluție de a se salva. Nu mai contează vârsta, ci doar evadarea dintr-o neputință dată de sistemul de funcționare a statului român. Pleacă elevi, studenți, tineri, mai puțin tineri, ingineri, medici, asistenți, constructori, instalatori, bone. 

Oficial, 4 milioane de români trăiesc în afara granițelor țării, potrivit Raportului ONU din 2015, care plasează România pe locul doi în lume la migrație, după Siria, o țară aflată în război. Pe orice continent ai merge, dai de un român.

4 milioane de români plecați, milioane de povești -  ale lor, ale celor plecați și a celor rămași.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți StiriDiaspora și pe Google News