Câțiva analiști și jurnaliști au decis într-o seară să-I ridice statuie lui Tudorel Toader. Brusc, în ochii lor, Tudorel devenise prezidențiabil. În acea seară, Tudorel, în calitatea lui de rector al Facultății de Drept din Iași, ajunsese să fie un contracandidat veritabil pentru Klaus Iohannis, și el profesor, dar mai micuț decât Tudorel. De la statura lui de mare magistrat putea da lecții când dorea pe axa București, Veneția, Bruxelles și Strabourg. Oficialii de la UE erau somați să-și ia pix și hârtie și să caște ochii. Numai el putea să le vină de hac dușmanilor poporului din Europa. Și câte și mai câte au spus în acea seară.

Ca ultim argument, Tudorel creștea în sondaje ca Făt Frumos. Ce să mai, se întrezărea jilțul de la Cotroceni.

Și uite așa, Tudorel a fost dus de proroci până la poarta Palatului Cotroceni. Și atunci, în acea seară, Tudorel a realizat că el chiar este aproape președintele României.  

Și ca aproape președintele României poate să dicteze ce vrea – să o revoce pe Kovesi, și chiar pe Viorica dacă este nevoie, să deschidă dosare, să închidă dosare, să deschidă porțile pușcăriilor … ce să mai vorbim, toți erau la mâna lui.

Prorocii au uitat să-I spună că în ziua în care Liviulică a scos-o pe aia mică la congres, joaca s-a terminat. Din acel moment, trebuia construită altă statuie. Din acea seară însă, pe Tudorel nu-l mai poate convinge nimeni să plece din fața Palatului Cotroceni.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți StiriDiaspora și pe Google News