În a patra zi după Paște, în miercurea luminată din anul 2000, Prințul Charles, moştenitorul coroanei Marii Britanii,  își întâlnea duhovnicul pe Muntele Athos, părintele Dionisie Ignat, din Moldova, care nu părăsise mănăstirea de peste 70 de ani. Își dorise să-l cunoască pe bătrânul monah român cu care a rămas prieten până când acesta a plecat la cele sfinte.

Pe mulți probabil că o să-i mire motivul pentru care Prințul Charles l-a căutat pe părintele Dionisie. Acesta dorea să știe cum să rămână smerit “în condiţiile în care el este capul celui mai prestigios imperiu din lume”. ( Așa cum Pro Tv și Formula As au relatat vizitele de pe Muntele Athos).

În primele secunde crezi că ai înțeles greșit. Și recitești sau reasculți. Ba nu, ai auzit bine. Adică cum vine asta să rămâi smerit -s-ar putea întreba orice demnitar al statului român.

Politicienii români în primul rând că nu au cum să-și dorească ceva ce nu au. Nici prin cap nu le-a trecut acest lucru bizar. Cum adică să fie ei umili, modești, cu bun simț, respectuoși? Cum?

Baronii locali și centrali, teleormănenii care au ajuns din noroiale județului la bucatele din fruntea țării să fie umili?  Ferească sfântul! Vorba unei mari jurnaliste de la o televiziune de casă a PSD, doar ei sunt stăpânii țării. ( sigur că marea jurnalistă, asumat psd-istă, nu are noțiuni de bază, altfel ar cunoaște faptul că politicienii sunt de fapt servitorii cetățenilor, nu stăpânii, dar de unde să știe?).

De altfel, se vede de pe Marte că smerenia nu face casă bună cu politicienii români – de la deciziile pe care le iau - legi speciale pentru ei, pensii speciale pentru ei, scutiri de taxe și impozite pentru ai lor, albirea dosarelor pentru ei, reglementarea furăciunilor făcute de ei. Nu există noțiunea de țară. Totul se rezumă la EI.

Smerenie în politica românească? Nu, bătaie de joc, nesimțire fără margini, aroganță și cinism.

Politicienii români vor doar să fie văzuți la marile sărbători creștine printre enoriași, cu scopul vădit de a-I mai păcăli încă o dată.

Noi românii am văzut, după 1989, cum arată smerenia– la REGELE MIHAI și la CORNELIU COPOSU. Însă, Dumnezeu îți dă, dar nu-ți bagă și-n traistă.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți StiriDiaspora și pe Google News