Pentru mine, libertatea este cel mai de preț bun. Nimic nu iubesc mai mult decât libertatea. Și înțeleg să mă lupt pentru a nu o pierde. Iată de ce de aproape 30 de ani protestez.

Protestez și împotriva comuniștilor, a hoților și a impostorilor.

Am ieșit în stradă să-mi strig nemulțumirea și deznădejdea, să-mi apăr drepturile și libertățile, dar și să mă bucur. Chiar dacă au fost puține motive de bucurie, ele mi-au dat aripi și putere să merg mai departe. Îmi amintesc, de pildă, că în seara în care CDR și Emil Constantinescu au câștigat alegerile, după anunțarea rezultatului, am ieșit din subsolul în care locuiam fugind ca la Olimpiadă. Deși era târziu, spre ora 23, nu știu prin ce minune autobuzele circulau și opreau pe unde vedeau grupuri de oameni, iar noi ne agățam pe scări ca pe vremea lui Ceașcă. Toți voiam să ajungem în Piața Universității, locul de întâlnire al CDR-iștilor, să cântâm, să scandăm și să ne bucurăm - scăpaserăm de comuniști. Moartea Seniorului nu fusese în zadar, mobilizase lumea disperată și câștigasem.

Când a murit Corneliu Coposu nu cred că am trecut pe acasă preț de câteva zile – ne împărțeam ziua și noaptea între sediul PNTCD, redacție și stradă. Era o coadă care se întindea de la poarta sediului partidului, din Piața Rosetti, până mult înspre Armenească. Oameni tăcuți, triști, îngândurați, stăteau ore în șir să ajungă la catafalcul Seniorului din holul de la parter al PNTCD.

La mitingurile organizate de FSN, cu sute de mii de oameni, nu am lipsit niciodată. Mergeam să scriu, dar și să văd, să mă asigur că nu ne întoarcem în negura timpului. Mi-am luat poșete în cap, genți, plase de un leu, m-au scuipat, m-au înjurat. Cei care nu erau FSN-iști, erau automat vânduți țărăniștilor, liberalilor, celor care nu au mâncat salam cu soia, celor care voiau să-și vândă țara, celor care au făcut pușcărie, “dar n-o făcuseră degeaba, ceva greșiseră ei”. Vi se pare cunoscut, vi se pare actual?

Intrarea în UE, aderarea la NATO și concertul lui Rolling Stones au fost pentru mine dovada că am scăpat definitiv de comunism. Mick Jagger pe stadionul Lia Manoliu, rock și libertate, un moment pe care n-o să-l uit până mor. Rolling Stones strânsese toate generațiile din România la un loc – de la 4-5 ani, la 80-90 ani. Nu o să uit nicioadată privirea celor care așteptaseră decenii întregi acest moment, care riscaseră înainte de 89 ascultând o placă cu muzică rock, la vederea lui Mick Jagger.

Au fost momente în aceste decenii în care am crezut că am reușit, că am învins, au fost momente când în anii 90 a te duce la spectacolele lui Andrei Șerban de la Teatrul Național ( și cât de rușinos l-au alungat și pe el) era în sine o demonstrație de libertate.

Și doar n-o să mă port acum ca și când am murit sau am obosit. Nu, sunt încă vie și vreau să mă lupt pentru libertatea mea și a semenilor mei mai comozi, mai ales acum când semnele nu sunt bune în ceea ce privește viitorul nostru.  

Nu-mi plac corupții, lașii, hoții. Și pentru asta o să ies în stradă, și acum, și oricând va fi nevoie. Vreau să rămân în România, vreau să trăiesc într-o țară liberă, democratică, europeană și prosperă. Aparțin unei generații care a decis în 1989 să lupte pentru democrație și să-și apere libertatea. Am ca strămoși pe Corneliu Coposu, Elisabeta Rizea, Doina Cornea, Ion Mihalache, Iuliu Maniu și pe ceilalți români care au fost aruncați în temnițele comuniste. Iată de ce pe 12 mai, de ziua mea, #rezist în Piața Victoriei.

"Libertatea e cel mai prețios bun al omului, dar nu toată lumea o prețuiește. Unii chiar o urăsc. Ei pun pe seama libertății comportamentul dezordonat al oamenilor scăpați din lagărul comunist, ca să poată spune oricând că omului cutare sau grupului cutare sau poporului cutare i s-a dat libertate și n-a știut ce să facă cu ea, deci nici n-a meritat-o.

Așa gândesc batjocoritorii, comuniștii... Libertatea e un lucru sfânt, dacă de libertate e vorba, nu despre un lanț pe care-l lungești când vrei tu sau îl scurtezi, după ce l-ai legat bine de piciorul omului. Primejdia cea mare e instalarea unei dezordini atât de mari și de împovărătoare, încât omul singur să se ridice și să ceară dictatura. Atunci totul va fi pierdut". (REGELE MIHAI)

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți StiriDiaspora și pe Google News