Dacă ați lucrat în mai multe țări din Uniunea Europeană, este mai mult decât posibil să aveți drepturi de pensie în fiecare dintre ele. ȘtiriDiaspora a contactat-o pe Constanța pentru a povesti cum a reușit ea să se descurce.

Constanța, o bunică plecată în Italia în urmă cu 20 de ani, a reușit să primească pensie din ambele țări în care a lucrat, România și Italia. Povestea sa este una plină de încercări, dar determinarea de a-și ajuta copiii a fost un factor important în reușita sa de a ajunge la vârsta pensionării și de a se întoarce acasă.

"Am plecat în Italia în 2005, la vârsta de 48 de ani. Am muncit toată viața în România, dar salariile erau mici și trebuia să îmi cresc trei copii. Decizia de a pleca nu a fost ușoară, dar am avut nevoie de bani pentru a le oferi copiilor un viitor mai bun", povestește Constanța.

„Mult a fost, puțin mai e și mă voi întoarce acasă în România”

Acomodarea în Italia nu a fost simplă, iar dorul de familie a fost mereu prezent. "Când trebuie să pleci de acasă și să lași copiii, este o durere foarte mare, de nedescris. Chiar dacă copiii mei erau deja mari, durerea rămâne în suflet. Am plâns multe nopți și zile, dar am știut că trebuie să rezist pentru ei", adaugă ea.

Constanța a lucrat din greu în Italia, muncind nopțile și zilele pentru a asigura un trai decent copiilor săi. "Trebuie să muncești mult aici, să fii recomandat de cineva pentru a obține un loc de muncă. Dar am avut un scop clar: să îmi ajut copiii să aibă o viață mai bună din punct de vedere financiar, Însă mă gândesc că mult a fost, puțin mai e și mă voi întoarce acasă în România. Nici în Italia nu este atât de bine cum pare, numai cine trăiește și gustă din acest trai știe exact. Dacă nu muncești pentru ceva anume, nu ai un țel, nu este de stat.", mărturisește ea.

Acum, la vârsta de 67 de ani, Constanța primește pensie atât din România, cât și din Italia. "Am muncit toată viața în ambele țări și am strâns drepturi de pensie în fiecare dintre ele. În Italia, vârsta de pensionare este, în mod normal, de 67 de ani, dar există posibilitatea de a ieși mai devreme în funcție de anii de vechime. Cu toate acestea, pensiile nu sunt foarte mari", explică ea.

Depunerea cererii de pensie și procesul de colectare a documentelor 

Pentru a solicita pensia, persoanele care au muncit în mai multe țări din UE trebuie să depună cererea la casa de pensii din țara în care locuiesc în prezent sau în ultima țară în care au lucrat. Dacă nu au avut niciodată un loc de muncă în țara în care locuiesc, cererea lor va fi transmisă către ultima țară în care au lucrat. Responsabilitatea procesării cererii și colectarea documentelor care atestă contribuțiile în toate țările în care au lucrat revine țării respective.

Pentru a facilita procesul, în unele țări, casa de pensii trimite automat un formular de cerere de pensie către persoanele apropiate de vârsta de pensionare. În cazul în care acest formular nu a fost primit, este recomandat să se contacteze casa de pensii pentru a verifica dacă trebuie să se solicite personal formularul sau dacă acesta va fi trimis automat.

Stabilirea drepturilor de pensie în mai multe țări 

În contextul tot mai mare al migrației și al lucrătorilor care își desfășoară activitatea în mai multe țări, stabilirea drepturilor de pensie devine o provocare complexă. Contribuțiile la fondul de securitate socială în România, înainte de aderarea acestei țări la UE, nu sunt neglijate în stabilirea drepturilor de pensie, conform regulilor europene privind coordonarea sistemelor de securitate socială.

Pentru cei care au lucrat în mai multe țări din UE și se apropie de momentul pensionării, este necesar să depună cererea de pensie pentru limita de vârstă în țara în care locuiesc sau în țara în care au lucrat ultima dată. Autoritățile respective vor gestiona cererea și vor centraliza toate dosarele care atestă contribuțiile în fiecare țară în care au lucrat.

Totuși, în Italia există o situație particulară, sesizează Constanța.

„În Italia sunt multe persoane bătrâne care n-au muncit. Astfel că pentru persoanele care stau acasă și ajung la 67 de ani și sunt cetățeni italieni, au o casă aici, se dă un ajutor de 600-700 de euro chiar și fără să muncească. E de apreciat, dar nu este suficient. Aici sunt foarte mulți oameni care n-au muncit și primesc acest ajutor. Dar dacă începi să plătești din el facturi, mâncare și ce mai e, nu este de ajuns. Gunoiul este scump, apa este scumpă, mâncarea este scumpă și trebuie să plătească tot.

Deci nu este bine nici aici de trăit. Eu acum strâng bănuț cu bănuț ca să îmi mai ajut copiii un timp și vreau să mă întorc acasă.”, spune pensionara.

Diferențele în vârsta de pensionare și impactul asupra sumei primite 

Este important să se obțină informații din fiecare țară cu privire la eventualele modificări ale situației personale în cazul în care se decide schimbarea datei la care se solicită pensia. Vârsta de pensionare poate varia în funcție de țară, iar aceste diferențe pot afecta suma pe care o persoană o va primi. Autoritățile competente din țara în care locuiesc și/sau din țara în care au lucrat pot oferi consultanță specializată în acest sens.

În ceea ce privește vârsta de pensionare, în mod normal în Italia se iese la 67 de ani. Există însă și legi care permit ieșirea mai devreme în funcție de anii de vechime în muncă. Cu toate acestea, un salariat cu un loc de muncă bun și bine plătit va continua să lucreze până la vârsta de pensionare. Acest lucru se datorează faptului că salariile nu sunt atât de mari, iar pensiile sunt, în consecință, mai mici.

De exemplu, spune bunica Constanța, persoanele care ocupă funcții înalte, precum parlamentarii sau angajații din instituțiile publice, beneficiază de salarii mai mari și, implicit, de pensii mai mari. În schimb, cei care au muncit ani de zile în munci fizice solicitante, cum ar fi polițiștii, se confruntă adesea cu pensii reduse.

De exemplu, un polițist care a muncit 40 de ani poate avea o pensie de doar 1700 de euro. Problema pensiilor mici este dezbătută constant în Italia, inclusiv în prezent, și se discută despre posibilitatea majorării pensiilor minime.

Pentru a obține o pensie mai bună, ar trebui să ai un program de lucru de 50 de ore și să primești un salariu bun. Aceasta va contribui la creșterea sumei pe care o vei primi ca pensie. Cu toate acestea, este destul de rar ca toate orele lucrate să fie recunoscute în calculul pensiei.

„Am doar 10 ani de muncă adunați în Italia, deși am muncit mult mai mult. Dar am o prietenă care are 18 ani de muncă și a avut mai multe contracte cu diferite numere de ore lucrate, precum unul cu 25 de ore, altul cu 10 ore sau altul cu 40 de ore. Este important să menționez că trebuie să plătești taxe la stat. În Italia, impozitul se calculează pe baza venitului anual și, în cazul în care depășești un anumit prag, va trebui să plătești taxe către stat, asemenea sistemului din România.”, spune pensionara.

Povestea de viață a Constanței: „Am speranță pentru România că vor veni vremuri mai bune”

Iată întreaga poveste de viață a bunicuței Constanța, o femeie cu o putere imensă care a sacrificat viața familială pentru a le dărui un viitor mai bun copiilor ei. Acum la vârsta de pensionare are speranță că România îi va oferi o bătrânețe ușoară și liniștită după atâta muncă.

„Mă numesc Constanța și am 67 de ani. Am plecat în Italia în 2005, la vârsta de 48 de ani. Am muncit continuu înainte de această alegere toată viața și în România, fără concedii medicale, fără pauză, toate sacrificiile de frică să nu rămân fără muncă. Chiar înainte să plec din țară lucram la o fabrică a cărui patron era italian. Însă, salariile erau foarte mici și au avut loc multe schimbări de când venise acest patron nou.

Lipsa de banii, faptul că aveam trei copii dintre care doi abia dădeau la facultate, m-au determinat să îmi iau inima în dinți și să plec din țară. Nu mi-a fost deloc ușor. Când trebuie să pleci de acasă și să lași copiii este o durere foarte mare, de nedescris. Chiar dacă copiii mei erau deja mari, durerea este pe măsură, rămâne în suflet orice ar fi. 

În Italia m-am obișnuit foarte greu, am plâns nopți și zile, dar trebuia să rămân pentru copii. Și acum când îmi amintesc, îmi vine să plâng, pentru că acea durere va rămâne pentru totdeauna. Acum am 67 de ani și încă pot spune că nu m-am obișnuit total aici, dar mai am de luptat puțin. Însă mă gândesc că mult a fost, puțin mai e și mă voi întoarce acasă în România. Nici în Italia nu este atât de bine cum pare, numai cine trăiește și gustă din acest trai știe exact. Dacă nu muncești pentru ceva anume, nu ai un țel, nu este de stat.”, își începe povestea de viață Constanța.

„Am plecat în Italia să îmi realizez copiii, dar mi-am pierdut nepoții”

„Dar eu am plecat cu gândul că am nevoie de bani să îmi cresc copiii, de aia am reușit să trec peste toate. Am vrut să îmi realizez copiii, să nu se chinuie, să aibă o viață mai bună din punct de vedere financiar. Dar nu este ușor, pentru că renunți la familie, sunt singură aici de atâția ani. 

Aici este bine dacă pleci de tânără cu toată familia, cu copiii mici, sau îi naști direct aici. Mai primești un ajutor social, îi dai la școală aici, îți iei cu timpul o casă și plătești la bancă, nu doar chiria. Dar să stai singură aici, despărțită de familie este foarte greu. Toată puterea de a rămâne ți-o dă doar gândul că trebuie să lupți pentru ei, să reziști pentru ei, să le trimiți bani și să îi ajuți să își facă un viitor. 
 
Apoi copiii au crescut, au făcut nepoți. Și simți cum te îndepărtezi de familie, că nu ești acolo lângă ei să îi vezi cum cresc. Te hrănești cu niște gesturi mici din partea lor ani de zile, un desen primit, o poză. De multe ori perna mea era udă de lacrimi când mă culcam că nu sunt și eu acolo cu ei. Am plecat în Italia să îmi realizez copiii, dar mi-am pierdut nepoții. Nu le poți avea pe toate, din păcate.

Eu am pensie acum și din România și din Italia. Am muncit toată viața peste tot pe unde am mers. Acum am pensie aici, mai am grijă și de câteva persoane pe lângă, totul ca să mai strâng câțiva bani pentru familie acum cât încă mai pot și sunt în putere. Dar vreau și urmează să mă întorc în România. Eu acum strâng bănuț cu bănuț ca să îmi mai ajut copiii și să mă întorc acasă.

Noi românii, am făcut nopțile zi, muncind pentru că viața e grea, dar trebuia să rezist pentru copii. Însă, vreau să mă întorc în România, trebuie să vin acasă. Am speranță pentru România că va fi din ce în ce mai bine și aici.”, încheie optimistă Constanța.

Povestea de viață a Constanței este un exemplu de curaj și determinare, demonstrând că, cu efort și perseverență, este posibil să reușești să obții pensie din mai multe țări și să te întorci acasă pentru a te bucura de familia ta. Românii care au muncit în mai multe țări din UE au drepturi de pensie în fiecare dintre ele, iar contribuțiile din fiecare țară vor fi luate în considerare.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți StiriDiaspora și pe Google News