Unul dintre obiceiurile cele mai cunoscute este „Aghiazma Mare”, o apă sfințită în cadrul slujbei de Sfântul Ioan, considerată a avea puteri curative și de purificare. Oamenii aduc în casele lor apă sfințită pentru a o consuma și a stropi locuința, având credința că astfel își vor feri casa și familia de rele.
În multe sate, oamenii merg la biserică în dimineața de 7 ianuarie pentru a participa la slujba dedicată Sfântului Ioan. După slujbă, preotul sfințește apa și credincioșii iau cu ei câteva stropi de apă sfințită acasă. Este obicei să se consume apă sfințită în dimineața de Sfântul Ioan, iar credincioșii cred că acest lucru îi va proteja de boli și necazuri.
Un alt obicei specific acestei zile este legat de colindători. Aceștia merg din casă în casă, aducând urări de sănătate și belșug. Primesc în schimb colăcei, fructe sau alte mici daruri din partea gospodarilor. Colindătorii au și un colind specific dedicat Sfântului Ioan, în care îl roagă pe acesta să aducă sănătate și fericire în casele oamenilor.
Se spune că în această zi, natura își schimbă comportamentul, iar animalele devin mai liniștite. De asemenea, se crede că animalele domestice nu trebuie muncite sau deranjate, pentru a nu atrage ghinionul asupra gospodăriei.
O altă superstiție este legată de „Colacul lui Ioan”. Acesta este un colac special pregătit în dimineața de 7 ianuarie și împărțit membrilor familiei. Se crede că colacul aduce noroc și prosperitate în anul care începe.
În multe zone, oamenii au obiceiul de a aprinde un foc în curte, numit „focul lui Ioan”. Această tradiție simbolizează curățarea spirituală și trecerea de la vechi la nou.
În concluzie, Sfântul Ioan este o sărbătoare importantă în tradiția românească, marcând sfârșitul ciclului sărbătorilor de iarnă. Tradițiile, obiceiurile și superstițiile asociate acestei zile reflectă adâncimea spirituală și conexiunea oamenilor cu natura și cu tradițiile strămoșești.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți StiriDiaspora și pe Google News