În ziua Sfântului Dumitru sunt aprinse multe focuri, focuri speciale cunoscute în popor ca Focul lui Sumedru. Acestea ar avea rol purificator și protector și ar ține la distanță fiarele codrilor. Totodată se crede că morții vii se încălzesc la aceste focuri. Cei tineri sar peste foc, chiuie și joacă, în speranța că se vor căsători în curând, iar bărbații scot tăciuni din foc și îi aruncă spre livezi pentru ca anul următor să aibă recoltă bogată de fructe.

În gospodării, femeile au datoria de a împărți copiilor fructe uscate, mere, nuci, covrigi și în unele zone se împarte pentru sufletul celor morți grâu fiert în lapte. În biserici sunt ținute slujbe speciale și se împart merinde. 

De Sfântul Dumitru se lichidează toate împrumuturile vechi și se fac altele noi

Sfântul Dumitru, Izvorâtorul de mir, renaşte obiceiuri frumoase în diferite zone din ţară. În Bucovina, de exemplu, cine seamănă usturoiul după Sânmedru va avea parte în anul următor numai de pagubă. În Oltenia se spune că numai dacă respecţi toate tradiţiile sărbătorii vei fi protejat de necazuri şi alte primejdii. Oamenii de la ţară respectau sperstiţiile pentru a-şi porteja animalele de lupi.

Un alt obicei al zilei de Sfântul Dumitru se întâlnește în Dobrogea. Mai mulți flăcăi se întrunesc la o casă, de unde pornesc apoi prin sat cântând din fluiere și cavale, între ei se află și un fecior îmbrăcat ca o cadână, astfel capătă bacșișuri. Obiceiul se mai numește și „datina Saiegiilor”.

Potrivit credinţei populare, Sfântul Dumitru este ziua lichidării tuturor socotelilor – chirii sau împrumuturi – făcute cu şase luni în urmă, dar şi încheierea altora noi.