"Stimaţi profesori şi părinţi, dragi colegi,

Am pregătit un discurs în calitate de şefă a promoţiei 2015 – 2019.
Un discurs atipic, un discurs mesaj, nu de complezenţă.

Sunt lucruri bune în acest liceu, însă nu pe acelea doresc să le evidenţiez deoarece sunt sigură că ceilalţi colegi vor vorbi despre ele şi nu are rost să ne repetăm.

Acest discurs reprezintă ....o strigare îndurerată, o strigare menită să ridice un semnal de alarmă, o strigare care să ne trezească din indiferenţa în care suntem.

Acestui discurs i-am atribuit şi un titlu ... "Mai e mult până departe".

Până când profesorii nu vin la şcoală pt copii, până când profesorii nu vor conştientiza care este menirea lor cu adevărat, până când aceştia nu-şi vor preda materia a.î. elevul să nu aibă nevoie de meditaţii.... mai e mult până departe.

Până când elevii, la rândul lor, nu-şi vor da interesul, nu vor mai fi indiferenţi la nereguli, spunându-şi că nu are rost că tot nimic nu se rezolvă... mai e mult până departe.

Până când părinţii nu se vor implica cu adevărat şi nu va fi o strânsă legătura între părinţi-elevi-profesori, o legătură care să ducă la o preocupare pentru îmbunatăţirea sistemului ....mai e mult până departe.

Putem observa un cerc vicios, o indiferenţă, şi până când nu rupem cercul ... mai e mult până departe.

Până când orele de curs nu se vor mai desfăşura într-o nesfârşită monotonie, în care profesorul alege, şi aici vreau să atrag atenţia că el alege să dicteze în defavoarea stimulării gândirii şi a creativităţii.... mai e mult până departe.

Atât timp cât la nivel general există o reticenţă la orice, reticenţă din partea conducerii şcolii, reticenţă din partea profesorilor, din partea elevilor şi părinţilor ..... mă întreb, eu cu mintea mea, ce schimbare aşteptaţi? Mai bine spus, chiar vă doriţi una?

Ce înseamnă ca un liceu să aibă prestigiu? În niciun caz nu vine din purtatul uniformei, ci tot dintr-un purtat, dar de grijă ... pentru elevii săi. Un purtat de grijă în mod real, pe care elevii să-l simtă, să-l trăiască pe pielea lor, să-l cunoască ... aşa în mod real, nu din slogane care folosesc cuvinte frumoase, dar fără substanţă, cum e sloganul liceului: "O şcoală prietenoasă deschisă tuturor".

Până când preocuparea pentru elevi nu va fi, cu adevărat, reală şi serioasă..... mai e mult până departe. Pentru că eu am simţit că nu există o astfel de preocupare ... şi e trist.
Şi tot trist e când nu ni se acordă încredere .....
Atâta timp cât se tratează cu superficialitate problemele ridicate de elevi ... mai avem mult până departe.

Când profesorii îşi uită menirea ... mai avem, nu mult ... ci foarte mult până departe.
A fi profesor nu este o meserie, ci mult mai mult. Este o vocaţie.

Angajarea/responsabilitatea profesorilor ...îi va angaja/responsabiliza şi pe elevi şi pe părinţi.

Lecţia aceasta a responsabilizării, a luării lucrurilor în serios, trebuie să o dea profesorii. Până nu o dau ... ne putem preface ... în continuare ... că totul este în regulă.

Îmi spunea odată un profesor, şi mi-a plăcut, un citat din Marin Voiculescu: "În educaţie, educatorul să înceapă cu el. Nu înveţi pe alţii ceea ce vrei, nu-i înveţi ceea ce ştii, îi înveţi ceea ce eşti. Educaţia e floarea culturii trecută prin SUFLET." Eu, ...foarte puţin suflet am văzut.

De zeci de ani se aşteaptă noua reformă a învăţământului, dar până când nu vom înţelege că schimbarea începe cu fiecare dintre noi (elev-părinte-profesor), până când nu conştientizam că înnoirea începe din interior ....... mai e mult până departe.

OMUL SFINŢEŞTE LOCUL!

Şi sunt profesori în acest liceu, din păcate puţini, care sfinţesc locul, care m-au îndrumat şi inspirat, şi acelora le mulţumesc din tot sufletul!

Apoi, le mulţumesc colegilor care şi-au tocit coatele pe băncile şcolii învăţând tot ce este de folos ... şi care au înţeles ... că a te exprima ferm, coerent, a-ţi susţine până în pânzele albe opinia nu este ceva rău.

Dragi profesori, dragi colegi, vă rog (din suflet), nu mai adoptaţi metoda "lasă că merge şi aşa". Aveţi curajul să luptaţi pentru ceea ce e corect. Luptaţi pentru normalitate. Dacă e nevoie să suferiţi nedreptate, suferiţi ... pentru că este mântuitor!

Va doresc un parcurs bun tuturor de-o potrivă, ..... la colegi mă refer acum: avem toată viaţa înainte, noi suntem viitorul ţării. Haideţi să arătam lucrul ăsta! Să facem numai lucruri bune, fără să profităm de nimeni şi nimic, să-i inspirăm pe cei din jurul nostru!
Spor la învăţătură şi succes la examene!
Noi pregătim caii de luptă, izbânda ne-o va da Dumnezeu!

Şi pt că am plecat de la ideea că ..mai e mult până departe... de noi depinde ... să fie aproape!

Vă mulţumesc!!"

Mihaela Madina Goage,

Liceul Teoretic „Axente Sever" Mediaş, judeţul Sibiu.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți StiriDiaspora și pe Google News