Știridiaspora: De când ați plecat din România pentru a veni în Italia?

Am venit în Italia în octombrie 2000 exact când erau inundațiile la Torino. Erau puțini străini; italienii te opreau pe stradă și te întrebau dacă nu vrei să lucrezi la ei. Mi-a fost ușor pentru că eram împreună cu soțul meu, dar eram într-o țară străină, cu alte obiceiuri, altă bucătarie și nu cunoșteam limba. Am găsit imediat de lucru și eu, dar și soțul meu. Eu, ca badantă, la o bătrână care, după două zile de lucru la dumneai, a alunecat și și-a rupt femurul. A fost internată în spital, iar eu făceam tură de noapte 20-8, iar una dintre fetele sale stătea ziua cu dumneai.

CITEȘTE ȘI: De la majorat la înmormântare. Drama NESPUSĂ a românilor din diaspora

În spital am avut norocul să întâlnesc două românce OSS care lucrau pentru o cooperativă. De la ele am învățat îngrijirea bolnavilor la pat, tot ce ține de această meserie. Au fost foarte amabile. Lucrau în acel spital, făcând asistență privată. După șase săptămâni de spitalizare, bătrâna a fost dusă la un centru de recuperare, iar eu, cu ajutorul fetelor, am mers să lucrez și eu la COOP. Am lucrat mult și greu, dar am învățat meserie și am câștigat bani frumoși. Cel mai greu mi-a fost că, timp de trei ani, nu mi-am văzut băiatul și părinții, până nu am avut permis de ședere.

Știridiaspora: Când a fost cea mai grea perioadă a vieții dumneavoastră?

Când a venit băiatul la noi, în Italia... parcă nu-l mai recunoșteam. Lăsasem acasă un copil și a venit să mă caute un bărbat. A fost cea mai amară perioadă din viața mea; practic... nu mi-am văzut băiatul adolescent. După câțiva ani petrecuți cu asistenta în spital și la domiciliu, am început să lucrez ca badantă (coabitant). Nu pot să spun că a fost o viață stresantă pentru că nu am acceptat locuri de muncă care nu mi-au plăcut. Îmi făcusem un prestigiu și îmi permiteam să aleg locurile de muncă, dar cam în fiecare loc sunt probleme: fie nu-i suficientă mâncare, fie asistatul are un caracter sau o boală dificilă, fie familiarii pretind mai mult decât trebuie să dai. Totul este bine până aduci vorba de bani! Atunci încep lamentările și îți dau exemple de badante care lucrează la negru, cu bani mai puțini și drepturi inexistente. Am refuzat de la început lucrul la negru. Am avut probleme cu plata salariului și a lichidării, dar cu ajutorul avocaților, am reușit să-mi recuperez ceea ce mi se cuvenea.

Știridiaspora: Cum este viața ca badantă în Italia? 

Nu sunt de acord cu faptul că nu ți se respectă munca, nu ți se asigură toate liberele și unii au mentalitatea că dacă ești badantă 24/24 de ore înseamnă că ești zi și noapte la dispoziția lor, ceea ce nu este legal. Fiecare badantă, în momentul când merge la colocviu, trebuie să-și ceară respectarea drepturilor și nu să se mulțumească cu ce primește. De asemenea, chiar dacă ești bolnavă, poți fi licențiată fără drept de apel. Nu-i corect. Vinovați suntem noi, străinii care muncesc, că nu ne cerem drepturile! Sunt munci pe care le fac numai străinii și tocmai acelea sunt prost plătite. Și, nu suntem uniți, asta-i problema principală!

Știridiaspora: Ce nedreptăți ați întâlnit?

Eu nu am de ce să mă plâng de munca de badantă. Pentru mine, această meserie nu este așa de stresantă!  Mai greu a fost cu dorul de părinți, de casa mea, de satul meu! Când merg acasă, îmi trebuie ceva timp să mă obișnuiesc; totul mi se pare străin, necunoscut. Mă simt străină în casa mea. Sătenii mei îmbătrânesc și se duc pe rând, iar cei care erau copii când am plecat, au și ei la rândul lor copii. Sunt 18 ani de când am luat drumul pribegiei și, sper ca, într-un viitor apropiat, să mă întorc definitiv la casa mea, să mă bucur de roadele muncii mele și să fiu liniștită. Câțiva ani mă despart de pensie; sper să fiu sănătoasă, să mă văd stabilită definitiv la casa mea.

Știridiaspora: Aveți de gând să vă întoarceți în România?

Nu îi înțeleg pe cei care se stabilesc definitiv în străinătate! Poate pe cei tineri, da! Au copiii care studiază în țara respectivă, acolo sunt născuți și crescuți, ei nu știu de casa lor în România. Sunt sigură că în România nici nu au un loc care se cheamă "acasă".

Știridiaspora: Ce mesaj aveți pentru politicienii noștri în condițiile în care românii pleacă pe capete din țară să muncească în afara granițelor?

Pentru politicienii noștri... nu am nimic să le spun celor care sunt acum la putere; ei nu sunt vinovați de nimic. Noi, toți românii, suntem vinovați că i-am ales și am avut încredere în ei. Să le fie rușine că permit să se vândă și bruma de bogăție cât a mai rămas în țară. Noi mergem să lucrăm în străinatate și guvernul (care se schimbă mereu) permite ca străinii să pună stăpânire și pe puținele resurse ce au mai rămas în România. Unde sunt locurile de muncă promise în fiecare campanie electorală? Toți politicienii se scuipă în public, dar în privat sunt prieteni și asociați în afaceri. Noi, poporul, ducem vina! Mai curajoși au fost țăranii desculți și flămânzi de la 1907; am devenit un popor caracterizat de indiferență! Halal patriotism!

VEZI ȘI: Badantă româncă: "Suntem o armată mută". REVOLTĂ în Italia

Petiție pentru a ajuta badantele

Româncele au devenit cea mai mare forță de muncă în domeniul îngrijirii bătrânilor. Italienii le numesc "badante". Ei le preferă pentru că româncele sunt educate, majoritatea au studii și mai ales, prind limba italiană din zbor.

Însă, acum, mai mult ca niciodată, au nevoie de ajutorul nostru pentru că vor ca vocea lor să fie auzită în toată Italia. Vorbim despre un fenomen care ia amploare: fenomenul badantelor sclave.

Mai multe badante au lansat o petiție în acest sens.

"Presa italiană trebuie determinată să vorbească deschis despre fenomenul badantelor sclave. Cu 60000 de semnături, presa italiana va vorbi în sfârșit de acest fenomen, nu doar de badante care fură și bat bătrâni. Nu justific sub nici o formă aceste lucruri. Cine face așa ceva e de băgat în pușcărie.

Dar din păcate majoritatea balantelor sunt constrânse de angajatori de a face compromisuri. Nici un angajator nu respectă contractul național, intervenția imediată a statului în acest sector. Mai ales că vorbim de un milion de badante. Chiar e un fenomen. Acum e momentul. Semnați petiția! Cu aceste semnături demonstrăm statului italian realitatea din acest sector", a spus Ionela C, o româncă din diaspora.

Dacă și dumneavoastră vreți să le ajutați pe românce, vă invităm să semnați petiția. Împreună suntem mai puternici! Petiția se numește "Badanti e collaboratori domestici - Diamo voce per diritti umani ai lavoratori" și poate fi semnată AICI. Și pentru că unele cititoare ne-au scris că nu știu exact procedura pentru a semna petiția, iată care sunt pașii: Deschideți link-ul, scrieți nume, prenume, email. Săriți peste căsuța unde scrie să donați - pentru că nu trebuie să dați niciun leu - iar apoi apăsați unde scrie 'metti la firma'. Ulterior, veți primi un email care confirmă faptul că ați semnat.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți StiriDiaspora și pe Google News