DCSport.ro
19 apr 2024, 23:32
Poți descărca aplicația:
Situația datelor exacte este dificilă. Câte milioane de oameni din Europa își părăsesc țara pentru a lucra în altă țară este greu de calculat. În timpul pandemiei, mulți lucrători migranți au fost, de asemenea, forțați să se întoarcă în țările lor de origine. Dar se poate spune un lucru: condițiile de viață și de muncă sunt adesea proaste.
Cu mulți ani în urmă, Fundația Hans Böckler, afiliată unui sindicat din Germania a scris că valorile europene ale asigurării sociale și locuințelor decente au fost călcate în picioare și în Germania. S-a schimbat ceva de atunci?
„Belgia, Cehia, Cipru, Italia”. Constantin enumeră țările europene în care a lucrat ca muncitor migrant pe șantiere în ultimii ani. Alexandru stă cu românul de 41 de ani într-un bar turcesc dintr-un cartier muncitoresc din Frankfurt pe Main. „Aș fi crezut că e la fel ca Belgia, Italia, Cipru, unde a fost bine”, spune Alexandru.
Dar, nimic nu este în regulă la Frankfurt pentru Constantin. Nu ar fi crezut niciodată că oamenii pot fi epuizați fizic pe un șantier german pentru a economisi banii pe o macara care ar fi de fapt necesară: „De ce să mai închiriez o macara, că au românii ăștia proști care se apleacă de spate”.
Alexandru a studiat geografia economică la Frankfurt pe Main și lucrează pentru Institutul PECO, care se prezintă pe site-ul său ca „furnizor de formare legată de sindicat”. Institutul consiliază lucrătorii migranți din Europa de Est.
Alexandru estimează că aproximativ 50.000 de muncitori români din construcții lucrează în prezent pe șantierele germane – adesea fără protecția contractelor colective. El observă că companiile, care sunt deseori controlate de sârbi, refuză muncitorilor români plata în continuare a salariilor în caz de boală, precum și alocații de concediu sau pentru copii.
Muncitorii din construcții ar fi, de asemenea, obligați să facă muncă nedeclarată pe scară largă, spune el: „Aș spune că asta e la nivel național. Auzim astfel de povești despre concedii fără plată din Freiburg, Mannheim, auzim din Bavaria, avem aceeași structură a unei mafie”.
Autoritățile vamale germane vorbesc și despre „crima organizată” în construcții – cu accent pe Hesse și zona Rin-Main. În toamna anului trecut, biroul vamal principal din Giessen și procuratura din Kassel au avut peste 500 de investigatori vamali, polițiști și fiscali să percheziționeze 44 de apartamente și spații comerciale, cu accent pe Hesse.
Biroul vamal principal din Giessen a spus: „Banda este acuzată de fraudă comercială și evaziune de milioane de taxe și contribuții la asigurările sociale. Se spune că aceștia au derulat contracte de construcție în toată Germania cu muncitori nedeclarați și personal ilegal și, astfel, au reținut contribuțiile la asigurările sociale și impozitele de aproximativ 2,5 milioane de euro de la casele de asigurări sociale și de la autoritățile fiscale”.
Principalele victime ale acestei infracțiuni sunt muncitorii migranți. Aceștia sunt uneori amenințați cu violență fizică dacă depun plângeri, spune Alexandru de la Institutul PECO. El expune ceea ce a descris un muncitor român în construcții care vrea să rămână anonim: „Un sârb i-a spus: `Hei, suntem aici de 20 de ani, voi sunteți nou-veniți`, cu scopul de a-i clarifica cine conduce pe acel șantier”.
Potrivit lui Alexandru, marile firme de construcții, care primesc și contracte publice, încheie în mod repetat contracte cu subcontractanți dubioși pentru că își pot astfel face ofertele către client mai favorabile. Acest lucru este foarte frustrant pentru muncitorii români din construcții care suferă din cauza acestor structuri: „Se văd victime și ca un grup asuprit, în care sunt adesea cazați de firmele de construcții”.
Alexandru l-a ajutat pe Constantin să denunțe un furt în camera sa de cămin la poliția din Frankfurt, care ar fi putut implica și firma de construcții. Teoria sa despre atacul asupra muncitorului migrant, în vârstă de 41 de ani, este următoarea: „Locuia în locuința companiei, dar nu era locuința companiei, era închiriată de o altă firmă. Și această altă companie a angajat noi oameni din străinătate. Deodată au înțeles: Bine, nu avem suficiente opțiuni de cazare pentru acești oameni. Oh, avem casa asta acolo. Dar aceasta este subînchiriere. Nu contează!”.
În timp ce relatează Alexandru, Constantin a arătat o fotografie de pe telefon cu ușa spartă a camerei lui: „I-au dat subînchiriați și i-au jefuit”.
Investigațiile efectuate de parchetul din Frankfurt pe Main sunt încă în desfășurare. Lea-Maria Löbel lucrează pentru Organizația Internațională a Muncii (OIM) ILO, o agenție specializată a Națiunilor Unite cu sediul la Geneva. OIM are 187 de state membre care se unesc cu un număr egal de reprezentanți ai angajatorilor și lucrătorilor pentru a atinge standarde internaționale comune de muncă și sociale.
Țările UE în special beneficiază foarte mult de pe urma lucrătorilor migranți de pe continent, potrivit lui Löbel: „24% dintre lucrătorii migranți sunt localizați în nordul, vestul și sudul Europei. Ei reprezintă 18,4 la sută din populația activă de acolo. Și au, de asemenea, o rată de participare a forței de muncă mult mai mare decât populația de vârstă activă de aici. Asta înseamnă că ei merg acolo unde este de lucru și unde merită munca pentru ei, iar noi beneficiem aici, în Germania, de exemplu, de faptul că ajută la ridicarea unei părți a infrastructurii, fie că este în sectorul sănătății, în transporturi, în agricultură sau în sectorul construcțiilor”.
Lea-Maria Löbel confirmă ceea ce raportează și muncitorii din construcții din Frankfurt pe Main: „Ei sunt plătiți mult mai puțin pe șantiere decât puținii germani care încă mai lucrează acolo. Am strâns și date despre asta în OIM, cum ar fi migranții. Au descoperit că, priviți la nivel global, lucrătorii migranți câștigă cu aproximativ 12 până la 13 la sută mai puțini bani pe oră decât cetățenii din țările în care lucrează, în special în țările cu venituri mari. La început s-ar putea să vă gândiți: Bine, migranții pot avea un nivel mai scăzut de educație și au mai puține abilități lingvistice și, prin urmare, sunt implicați diferit în lumea muncii. Cu toate acestea, mulți dintre ei au de fapt calificări de bază superioare și nu le pot folosi atunci profitabil în țara în care sunt angajați. Cu siguranță, este ceva ce vedem în date”.
Directiva europeană de detașare a lucrătorilor, care este în vigoare din 1996 pentru toți angajații de pe piața internă a UE, impune standarde sociale minime pentru companiile străine care activează în această țară. Dar în industria construcțiilor, în principal companiile înregistrate în Germania, operează ceea ce un studiu al Fundației Friedrich-Ebert numește deja „exploatarea modelului de afaceri”: „Pe piața muncii din Germania s-au format nișe întunecate, unde cele mai elementare realizări sociale nu se mai aplică lucrătorilor mobili din țările din estul UE. În această lume întunecată, angajatorii dictează în mod arbitrar programul de lucru săptămânal, folosesc trucuri pentru a ocoli salariile minime, ulterior schimbă contractele după bunul plac, reduc salariile în mod sistematic sau le deturnează, nu continuă să plătească salariile în caz de boală sau concediu și nu oferă protecție împotriva concedierii”.
Muncitorii din construcții nu se apără adesea de aceste acțiuni criminale, deoarece angajatorii, în schimb, le oferă câțiva euro pe oră ca bani negri. Un muncitor în construcții care nu vrea să-și dea numele spune: „Știu că noi, românii, suntem aici în Germania pentru a trimite bani familiilor. Și de aceea luăm tot ce ni se oferă la negru. Avem nevoie de bani, de aceea suntem aici. Acesta este, de asemenea, un motiv pentru care nu ripostăm. Construim în Germania, dar ce obținem? Se simte ca în război, departe de familie, doar între bărbați, în circumstanțe foarte precare”.
Studiul Fundației Friedrich-Ebert intitulat „Exploatarea modelului de afaceri” relatează un caz de la Frankfurt pe Main, în care 13 muncitori români din construcții s-au apărat împreună împotriva umilinței: „Recrutorii le-au promis românilor un contract de muncă care trebuia să le aducă 1.200 de euro pe lună și li se garanta și cazarea, transportul și mâncarea gratuită. În Germania, însă, totul a fost dedus din salariu: au rămas cu 1,09 euro pe oră. Muncitorii din construcții au fost cazați mai întâi într-o clădire goală a fabricii, unde 50 de muncitori au împărțit toaleta, apoi cei 13 au stat într-un singur apartament cu trei camere”.
Muncitorii români dau 300 de euro pe un loc în camere comune. Trebuie să împartă baia care se află pe un hol comun cu alți opt bărbați timp de 11 luni. Merg acasă pentru câteva săptămâni, o dată pe an, dar fără plată de concediu. Cu toate acestea, cei 1.000 până la 1.500 de euro care pot fi transferați în fiecare lună către familiile din România sunt atât de importanți încât lucrătorii suportă absența îndelungată de acasă, dar de multe ori doar cu mult alcool.
Un muncitor român beat în construcții răspunde la întrebarea cum este viața lui în Germania: „Trist și amar” - „De ce?” Muncitorul în construcții răspunde: „Nicio familie aici, niciun copil. Pentru mine, Germania nu este casa mea”.
Constructorul român Constantin nu vrea să rămână definitiv în Germania. Poate se va muta în Belgia. A mai fost acolo, lucrând în portul Anvers. În Belgia era o siguranță mai bună la locul de muncă, spune el. Salariile au fost, de asemenea, plătite punctual și corect – spre deosebire de Germania. Dar înainte de a părăsi în sfârșit Frankfurt pe Main, Constantin vrea să lupte pentru banii la care mai are dreptul aici: „Acum vrea să tragă în justiție foștii angajatori care i-au ascuns lucruri. Vrea să clarifice asta”, mai spune Alexandru, care lucrează la Institutul PECO pentru Dezvoltare Regională Durabilă din Europa. El consideră că este nevoie urgentă de a angaja mai mulți consultanți cu competențe lingvistice pentru a avea grijă de lucrătorii migranți europeni.
Organizația Internațională a Muncii (OIM) vede lucrurile așa. Ea pledează, de asemenea, pentru extinderea la nivel european a rețelei de consiliere pentru lucrătorii migranți. „Asta înseamnă că trebuie – și aici sunt chemate statele membre – să creăm infrastructuri care să ofere informații în orice moment și să ofere oportunități de ajutor în orice moment”, spune Lea-Maria Löbel:
Și aceste structuri sunt parțial deja acolo și parțial nu. În orice caz, trebuie luate mai multe măsuri împotriva exploatării în industria locală de curățare a clădirilor și construcții, spun experții locali.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți StiriDiaspora și pe Google News
