Copiii și tinerii din diaspora sunt categoriile cele mai vulnerabile și care resimt cel mai acut drama înstrăinării culturale. Potrivit unui sondaj efectuat de ȘtiriDiaspora, românii plecați în diaspora nu sunt foarte interesați să mențină legăturile culturale cu România.

Astfel, aproximativ o treime dintre cei care au participat la respectivul sondaj au răspuns cu ”nu știu”, dacă ”organizarea unor diverse manifestări culturale i-ar ajuta să păstreze mai bine legătura cu țara”. De asemenea, pentru mulți dintre cei plecați din România, legăturile cu țara sunt legăturile pe care le au cu prietenii și familia, mai puțin cele de ordin cultural sau economic.

Iar cifrele nu sunt deloc îmbucurătoare, 75% nu sunt foarte receptivi la evenimentele cu actori și cântăreți români, în timp ce doar 26% consideră că evenimentele cu scriitori români i-ar ajuta să păstreze cu țara.

Rezultate interesante au fost în privința festivalurilor de tradiții românești, unde peste 36% vor și cred că acestea pot ajuta, iar la târgurile de produse românești, peste 40% vor astfel de produse în diaspora.

Problemele sunt mult mai grave decât o arată cifrele

În contextul acestor cifre, Claudia Puiu Barraud, președintele Centrului Franco-Român de Cooperare economică și culturală Bordeaux din Franța, a subliniat că ONG-ul din care face parte depune eforturi pentru a ajuta copiii din diaspora, dar că problemele sunt mult mai grave decât o arată cifrele.

”Sondajul este extraordinar de bine plasat, același lucru îl facem și noi de peste 5 ani de zile. Am pornit conceptul de limbă română în străinătate, nu era treaba noastră, acum trei ani de zile. Noi suntem o echipă de juriști, avocați, magistrați, voluntari, care lucram pe cultură, economie și implantare business.

Mesajul cel mai important l-am primit și din țară, noi am abordat problematica din prisma sănătății mintale. 26 de specialiști în sănătatea mintală avem în echipa noastră. În acest moment sunt medici în psihiatria pediatrică și psihologi, din țară. Apelul lor a fost: copilul revine și nu se integrează și copilul rămas acasă. A  fost o problemă foarte importantă și în continuare este Copilul rămas acasă  o problematică destul de acută pentru statul român. 

Am muncit foarte mult, dar încă nu avem o concluzie foarte clară ca să vă spun ce este bizar pentru noi. De ce nu se numără acești copii, de ce nu se clasifică, pentru că ne-ar ajuta foarte mult să știm unde sunt acești copii, ce fel de nivel au de cunoaștere a limbii române. Noi am făcut doi ani de consiliere psiho-pedagogică și psihologică online cu părinții și cu copiii.

Au fost inițial colective pentru că nu aveau încredere în noi, dar în momentul acesta am ajuns la o încredere și facem și consiliere individuală și încă nu știm de ce statul nu are instrumente coerente pentru a clasifica, evidenția într-un fel o hartă  a acestor copii din diaspora. Câți sunt? 690.000, 1.000.000, 1.500.000, jumătate din populația nu știu care, când suntem 5, când suntem 7, când suntem 8. Noi nu știm unde suntem. Credeți-ne, noi suntem ONG-iști, activiști, nu vorbesc din punctul de vedere al unui profesionist.

Sunt un ONG-ist, eu vreau să fiu un voluntar în proiectul acesta, atât. Vă spun opinia celor mulți, majoritari: nu știm unde suntem. (...) Ceea ce facem noi în diaspora sunt niște extra-opționale, extra-școlare, opționale, pe care le face copilul după 6-7 ore de școală, în străinătate. E tulburat săracul la cap, deja este epuizat, orice specialist în educație vede epuizarea și surmenajul pe fața lui și nu îi mai poți asimila”, a explicat Claudia Puiu Barraud, președintele Centrului Franco-Român de Cooperare economică și culturală Bordeaux din Franța, în dezbaterea ”Educația, în strategiile autorităților pentru reîntoarcerea acasă a românilor din Diaspora”, din cadrul proiectului ”Vești bune de acasă”.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți StiriDiaspora și pe Google News