DCSport.ro
20 apr 2024, 12:22
Poți descărca aplicația:
Un parteneriat public-privat, în care bănci și dezvoltatori imobiliari repară școlile din banii lor, iar statul returnează investiția în 30 de ani. 180 de unități de învățământ au fost modernizate în acest fel, iar investiția se ridică la 1,5 miliarde de euro.
În 2006, politicienii din Belgia au făcut din educaţie o prioritate. Şcolile aveau nevoie de reparaţii serioase în timp ce zeci de mii de elevi învăţau în container. Pentru că statul nu avea bani, oficialii au optat pentru un parteneriat public-privat.
A durat trei ani până când s-au găsit investitorii potriviţi: un consorţiu format din cea mai mare bancă privată din ţară şi cel mai important grup imobiliar. S-au ocupat de întregul proiect, de la finanţarea cu 1,5 miliarde de euro, până la design şi construcţie. Iar statul a scăzut TVA de la 21% la 6% şi a redus astfel costurile cu 160 de milioane de euro.
Aurel Gavriloaia, un român stabilit în Bruxelles în anii '90, este cel care a coordonat proiectul din partea dezvoltatorului imobiliar.
„Proiectul se face de către actorul privat care angajează antreprenorii, arhitecţii, îi pune la muncă. Autorităţile publice, reţeaua şcolară, dădeau posibilitatea fiecărei şcoli să aleagă, să participe sau să nu participe la acest proiect. Şi în momentul în care școala decide să participe, semnează un proiect, ce vor să facă, care este costul şi partea privată realizează atunci şcoală”, a spus Aurel Gavriloaia, potrivit Știrile PRO TV.
În program au intrat 182 de şcoli, în care învaţă 133.000 de elevi. Sunt gata 163. Investitorii au lucrat cu 20 de firme de construcţii şi cu 63 de echipe de arhitecţi.
Oana Bogdan a condus una dintre ele. Terminase facultatea în Bucureşti când a ajuns în Bruxelles, unde şi-a construit de la zero o carieră şi o firmă de succes.
Biroul ei a fost selectat, prin procedură publică, să se ocupe de proiectul primei şcoli a viitorului, unde studiază 1.200 de copii.
„Asta a fost ideea programului şcolile viitorului. Să ne gândim cum va arăta viitorul Belgiei. Pentru că elevii aceştia sunt influenţaţi de ceea ce văd şi în funcţie de ceea ce văd, ei vor şi fi cetăţeni. Totul a fost gândit din perspectiva unui copil de diferite vârste, cum se simte el, ce călătorie parcurge de la curtea şcolii, pe parcursul zilei şi până seara”, a spus Oana Bogdan, potrivit sursei citate.
Pentru a proiecta traseul acestei călătorii, arhitecţii au petrecut, în medie, la fiecare scoală doi ani. Iar acolo unde unitatea de învăţământ era în mijlocul unui cartier, nu au pornit la drum până când nu au făcut un studiu de mobilitate.
Oana Bogdan: „Am stabilit împreună cu specialiştii în mobilitate că cel mai bine ai o intrare aici, pentru că aici este staţia de tramvai. S-au uitat la intersecţie, la volumul de trafic, s-au gândit foarte mult la locuitorii din zonă, sunt foarte multe blocuri de locuinţe în zonă, cum să facem să nu îi deranjăm cu maşinile care vin cu părinţii şi cu elevii”.
Belgienii sunt convinşi că nu doar cei care predau ajută la formarea şi dezvoltarea elevilor, ci şi spaţiul în care aceştia îşi petrec mare parte din zi. Arhitecţii au spart pereţii şi au scos locurile de joacă în aer liber. Au montat ferestre mari, în sălile de clasă. Pentru lumina naturală dar şi pentru că elevii să se vadă între ei, să înveţe să fie deschişi unii cu alţii.
Într-o şcoală din Belgia, coridoarele sunt văzute ca făcând parte din viaţa elevilor. Sunt un fel de loc de socializare. Tocmai de aceea, pervazurile sunt mai late, le poţi folosi ca măsuţă sau pur şi simplu te poţi aşeza acolo, să citeşti ceva. Interacţiunea dintre elevi este foarte importantă, tocmai de aceea au fost create astfel de locuri în care poţi petrece timp cu colegii şi prietenii tăi, bineînţeles, în pauze.
Pentru a stimula creativitatea, pereţii au fost lăsaţi albi, ca o pânză uriaşă pentru cei care vor să deseneze.
Acoperişul corpului nou este verde, gazonul este încă mic, abia a fost pus, iar lângă oaza de verdeaţă a fost conceput un loc special unde elevii se pot relaxa, totul foarte este simplu, mesele şi canapelele au fost făcute din paleţi.
Odată ce sunt finalizate şcolile, de întreţinere se vor ocupa, timp de 30 de ani, investitorii privaţi, perioadă în care sunt şi proprietarii unităţilor de învăţământ şi îşi primesc treptat banii. La final, şcolile trec din nou în proprietatea statului. Întreţinerea pentru cei 30 de ani este estimată la 350 de milioane de euro.
Oana Bogdan: "Asta înseamnă că există interes ca toate materialele să fie durabile, pentru că altfel costurile foarte mari timp de 30 de ani cât tu trebuie să faci mentenanța. Toată lumea a fost interesată să folosim materiale durabile."
Cum educaţia în România rămâne o prioritate doar pe hârtie, când visteria ţării e goală, lecţia belgiană ar putea fi învăţată şi de politicienii noştri. În România încă sunt peste 1.000 de şcoli care au toaleta în curte. Vreo 70 la oraş dar şi sute de clădiri care nu au văzut reparaţii serioase de ani de zile. E dificil aşadar să le cerem copiilor noştri să scrie viitorul ţării de mâine când în prezent învaţă în condiţii din Evul mediu.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți StiriDiaspora și pe Google News
