Nori de praf se înalță dintre munţii de dărâmături. Macaralele sunt singurele rămase în picioare.

La 48 de ore de la explozia care a schimbat chipul oraşului, portul din Beirut arată ca după bombardament.

Acest zid este tot ce a mai rămas dintr-un siloz uriaş. Explozia s-a produs chiar aici. Dar suflul ei distrugător a atins întreg oraşul.

„Apă nu este, curent nu este. Stau între dărâmături, nu vor să plece şi riscă să cadă blocul cu ei. E groaznic!”, spune Luminița Crăciun, româncă din Liban, potrivit Observator.

Ce nu lipseşte Libanului zilele acestea este empatia. Indiferent de religie sau origine, oamenii s-au mobilizat. Îşi oferă casele celor care au rămas în stradă, lucrează ca voluntari alături de pompieri, donează sânge, haine şi mâncare.

„Vorbele nu cuprind ce vezi. Copiii mici vin la tine şi nu îţi spun dă-mi o ciocolată sau un biscuite, spun dă-mi o sticlă de apă, vreau să beau!”, a mai povestit Luminița.

„Au fost și foarte mulţi oameni cu atac de panică”

„Soţul meu a stat marţi patru ore în farmacie şi a pansat foarte mulţi răniţi. Au fost răniţi de la cioburile ferestrelor care au căzut peste ei. Au fost și foarte mulţi oameni cu atac de panică”, a precizat Sorina Ziad Kaed, româncă stabilită în Beirut.

Isabela Ivan şi-a luat şi cei doi copii să o ajute. Printre dărâmături, oferă un sanviş şi o vorbă bună celor care au mai multă nevoie.

„Cred că la fiecare sută de metri este un punct de la Crucea Roşie, la care lumea donează. Sunt tarabe de medicamente, de mâncare, de apă, de antiseptice, de orice”, mai povestește Isabela Ivan, româncă din Beirut.

Solidaritatea trece şi graniţele. Egipt, Dubai şi chiar Israel au proiectat steagul Libanului pe clădiri emblematice în semn de apropiere. Iar Turnul Eiffel din Paris s-a cufundat în întuneric la miezul nopţii.

Cel mai bun exemplu de forţă îl dă însă această bătrână. În mijlocul sufrageriei distruse, cântă pentru cei loviţi de necaz.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți StiriDiaspora și pe Google News