DCSport.ro
24 dec 2024, 15:07
Poți descărca aplicația:
Publicitate
Marina (15) și Gabriela (14) stau ghemuite împreună pe canapea. Se țin de mână. Se au doar una pe cealaltă. Mama lor a murit pe 15 octombrie 2022, după o luptă de un an cu cancerul. Tatăl lor a murit în urmă cu zece ani, tot de cancer. Acum în casă locuiește bunica lor Maria. Prietenii și vecinii le ajută pe surorile și pe bunica în durerea lor. Și toată comunitatea ajută pentru ca fetele să stea în casa lor și să aibă un viitor fără griji, măcar financiar. Pentru că nimic altceva important nu poate fi dat înapoi surorilor.
În 2002, Cipriana și Constantin au venit în Germania ca un cuplu tânăr din România natală. El a lucrat ca programator și a câștigat bine, ea a fost funcționară de bancă. La început au locuit în Petershausen, unde s-au născut cele două fiice ale lor Marina și Gabriela. Au cumpărat casa din Hilgertshausen, „avea mare nevoie de renovare”, spune Ciprian, un apropiat al familiei. El stă vis-a-vis de cele două fete și găsește cuvinte pentru suferința incredibilă a lor.
La jumătate de an după ce familia de români s-a mutat în casă, Constantin a murit brusc. A fost încă puţin timp în spital, dar nu a mai putut fi ajutat: cancer depistat prea târziu. Marina și Gabriela aveau pe atunci trei și patru ani. Cipriana a rămas singură cu cele două fete. A lucrat, a continuat să renoveze casa, a avut grijă de copii. „La aproximativ un an și jumătate de la moartea soțului ei, a fost diagnosticată cu cancer la sân”, spune Ciprian. A început o luptă grea, care a durat opt ani. „Cu toate acestea, am văzut-o foarte veselă și iubitoare de distracție, a fost motivată să continue să trăiască cu familia ei”.
Cipriana a avut nenumărate cure de chimioterapie, a făcut tot ce i-au recomandat medicii. „Au fost momente de bucurie și încredere, a fost bine, dar au fost și momente când nu i-a fost bine”, își amintește Ciprian. În toți acești ani, mama singură a lucrat, era angajată la o bancă. Încetul cu încetul a plătit casa. A fost susținută în treburile de zi cu zi de un cerc mare de prieteni, „dar nu s-a plâns niciodată”, spune Ciprian. După o pauză, adaugă: „Chiar dacă știa la ce să se aștepte. Ea a sperat că se va întâmpla cât mai târziu posibil”.
Treptat, starea de sănătate s-a înrăutățit. „În primii ani nu ne-am dat seama că mama era bolnavă”, spune Marina, cea mai mare dintre cele două surori, cu voce joasă. „Era puternică și mereu acolo pentru noi”. Dar apoi și copiii au observat boala. „Îmi amintesc că a fost în ultimele vacanțe de vară, când nu se putea ridica singură din pat”.
În acel moment era deja clar că Cipriana urma să moară. „Șase luni înainte de moarte știam sigur că mama ne va părăsi”, spune Marina. Ochii i se umplu de lacrimi, își pune capul pe umărul surorii ei. „Întotdeauna ne-am dorit să petrecem fiecare minut care ne-a rămas împreună cu ea. Mergeam mereu în camera ei imediat după școală și îi povesteam totul”. Marina și Gabriela se țin strâns de durerea și plânsul lor.
Mama Ciprianei, Maria, a venit la Hilgertshausen în primăvara anului 2022, lăsându-și soțul în România, în orașul natal din Iași. „De fapt, a venit doar temporar să aibă grijă de fiica ei. Și acum și-a asumat uriașa sarcină de a sta cu fetele”, explică Ciprian.
Cipriana și-a petrecut ultimele zece zile din viață în secția de îngrijiri paliative. Viața ei s-a încheiat acolo, pe 15 octombrie 2022, la vârsta de 48 de ani. Simpatia la înmormântare a fost imensă, relatează Ciprian. „A fost impresionant câți oameni din sat erau acolo – și mă bucur când vezi că nu ești singur, că poți conta pe ajutorul oamenilor”.
„Nu prea am înțeles la început că mama a murit”, spune Marina. Tânăra de 15 ani nu s-a gândit încă la viitor. „Cred că mi-aș dori ca totul să fie din nou mai structurat”.
Marina are un pic de distragere a atenției în atelierul ei de robotizare. „Sunt acolo din anul școlar trecut, îmi place, îmi place să programez”. La început nu a vrut să meargă la AG pentru că a vrut să aibă grijă de mama ei – „dar profesorii m-au convins, sunt fericită pentru asta acum”. Gabrielei îi place să citească. „Am început să scriu o carte mică, despre dragoste și frică, ca un jurnal”. Și ea adaugă: „Dacă scrii, și asta ajută”.
„Casa este plătită, acesta a fost unul dintre ultimele acte de forță ale mamei”, spune Ciprian. El și soția sa Maria erau prieteni buni cu mama fetelor. Ei vin tot din România și locuiesc de mulți ani în Jetzendorf împreună cu cei cinci copii ai lor. Ciprian lucrează ca lector privat la facultatea de teologie a Universității Ludwig Maximilian din München. De asemenea, este preot paroh în Schrobenhausen. „În ciuda tuturor incertitudinii despre cum vor continua lucrurile, singura certitudine pentru ea a fost că Dumnezeu va avea grijă de ea și de cele două fiice ale ei”.
În timpul vieții, Cipriana a făcut economii pentru ceea ce avea să se întâmple cu fetele după moartea ei. „Ne-a cerut să avem grijă de fiicele ei”. Ciprian și Maria au preluat tutela. Ei se ocupă acum de „lucrurile organizatorice, contul bancar, semnăturile”. Și bineînțeles și „sprijinul emoțional, care este mult mai profund. Încercăm să consolăm fetele”.
O altă prietenă a mamei se ocupă de toate treburile școlare, după cum relatează Marina. Această prietenă menține legătura cu școala, Gimnaziul Indersdorfer, unde merg ambele fete, participă la serile părinților, dar este disponibilă și să răspundă la întrebări despre teme și vine după-amiaza acasă la ele dacă fetele își doresc acest lucru.
Marea teamă a mamei a fost că fetele nu vor putea sta în casa părintească din Hilgertshausen, că biroul de asistență pentru tineret le va lua în grija, relatează Ciprian. Marina și Gabriela trăiesc în prezent din alocațiile pentru copii și din pensia de la tatăl lor decedat. Bineînțeles, au nevoie și de bani pentru a putea păstra casa – iar mama Cipriana a putut să întrețină doar o parte. Acum sunt costuri pentru racordul la canalizare, iar încălzirea trebuie reînnoită - indiferent de planurile guvernului federal - pe care mama Cipriana le-a inițiat deja. Comunitatea satului ajută: Trei femei din Hilgertshausen colectează donații. Lanțul mâinilor de ajutor, campania de donații a Dachauer Nachrichten, este susținută și pentru a putea acoperi costurile de funcționare.
„Moartea nu are ultimul cuvânt”. Ciprian este convins de asta. Își face cruce înainte de a aprinde o nouă lumânare la mormântul lui Constantin și Ciprianei. Cele două fete nu vor să meargă la cimitir, la mormântul părinților. Moartea părinților ei devine și mai tangibilă în acest moment. Ciprian încearcă să le transmită fetelor în durerea lor: „că nu și-au pierdut complet mama și tatăl, că sunt mereu alături de ei – chiar dacă nu este atât de vizibil pe cât s-ar dori”. Sperăm că Marina și Gabriela își vor putea găsi într-o zi alinare în acest gând. Merge cu zicala scrisă pe o piatră albă la mormânt: „Pentru totdeauna vei fi în inimile noastre”.
Trei femei din Hilgertshausen organizează un mic dejun caritabil sâmbătă, 23 aprilie, în sala de sport TSV Hilgertshausen. Există cârnați, tartine, prăjituri. Începe la 11 dimineața.
Încasările sunt în beneficiul celor două surori - astfel încât acestea să poată sta în casa părintească din Hilgertshausen. Organizatorii speră că acest lucru va acoperi măcar costurile de funcționare. La fața locului există și cutii de donații.
------------------------------------------------------------
Dacă doriți să fiți notificați direct pe WhatsApp, atunci când apare o nouă știre de interes EXCLUSIV pentru românii din Germania, puteți intra pe grupul de WhatsApp al cititorilor fideli StiriDiaspora accesând următorul link:
-> https://chat.whatsapp.com/IsdGvKkdEY4JJhueZBrtNW
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți StiriDiaspora și pe Google News
