Vasile Alecsandri s-a născut în 1821 în provincia Bacău, într-o familie înstărită, cu care s-a mutat la Iași la o vârstă fragedă, unde a studiat la școala franceză. A ajuns la Paris la vârsta de treisprezece ani și și-a continuat studiile acolo, alegând să-și urmeze adevărata pasiune: literatura.
Mare călător, a vizitat Africa și Asia de numeroase ori în timpul vieții sale, cultivând în același timp o relație specială cu Italia, țară în care avea legături importante și pe care patrioții români o considerau deosebit de apropiată de patria lor din punct de vedere istoric și cultural.
Împreună cu alți oameni de litere, în 1844, a contribuit la înființarea Teatrului Național Moldovenesc, iar patru ani mai târziu a participat activ la revoltele revoluționare din '48 din România, compunând poezii cu caracter politic și devenind unul dintre liderii mișcării unitariene.
După 1859, a urmat o intensă acțiune diplomatică, în contextul în care a fost trimis de mai multe ori, în calitate de ministru de externe în misiune diplomatică la Torino, de către regele Victor Emanuel al II-lea și de șeful guvernului, Camillo Benso di Cavour, căruia i-a câștigat încrederea și sprijinul.
În semn de recunoștință față de guvernul Savoia, Parlamentul României a hotărât în 1863 înființarea unei catedre de limbă, literatură și istorie românească la Universitatea din Torino, subvenționată chiar de către stat.
În timp, Alecsandri a construit și a întreținut excelente relații personale cu iluștri piemontezi, cum ar fi cavalerul Annibale Strambio, consul și funcționar al diplomației regionale, Giovenale Vegezzi Ruscalla, om politic și cărturar și susținător pasionat al cauzei românești, Costantino Nigra, om de stat de talie europeană, și generalul Alfonso Lamarmora, dedicând entuziaste poezii și pagini de proză Italiei, Piemontului, istoriei și marilor săi oameni, conform Quotidiano Piemontese.
Și-a încheiat cariera în calitate de ambasador plenipotențiar la Paris.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți StiriDiaspora și pe Google News