DCSport.ro
22 noi 2024, 14:44
Poți descărca aplicația:
Prin povestea tinerei Giulia, un nume inventat, dar simbol al numeroaselor situaţii reale, autorul relatează despre drepturile încălcate, despre creșterea accelerată și brutală care înăbusă copilăria, despre vise frânte de violență și mizerie. Este tragedia «fiilor celor exploataţi», a celor invizibili care trăiesc la marginea societății, a ființelor umane clasificate în „seria B“.
În carte se regăseşte şi un interviu cu Silvia Dumitrache, președinta Asociației Femeilor Românce în Italia - ADRI, care l-a ajutat pe autor să înţeleagă mai bine dramele prin care trec româncele ajunse la muncă în Italia.
Autorul, Carmelo Riccotti La Rocca, a avut amabilitatea de a acorda un interviu, în exclusivitate, pentru ŞtiriDiaspora, în care a dezvăluit amănunte din cartea sa „Copilăria negată. Povești despre bărbați, copii și caporali".
ȘtiriDiaspora: Ce v-a determinat să scrieți cartea?
Carmelo Riccotti La Rocca: Sunt jurnalist de ceva vreme, iar acum câțiva ani am început să mă interesez de ce se petrece în zona Ragusa, în sudul Siciliei. Este o zonă imensă adaptată agriculturii atât în sere, cât și în câmpuri deschise, unde există campanii mai productive pe tot parcursul anului, deci este necesară întreținerea pentru aproape toate lunile anului.
În acest context, lucrează mii de străini, mulți sunt de naționalitate română. Când am abordat subiectul, am făcut-o împreună cu prietena și colega mea Martina Chessari cu care am decis să abordăm problema părăsirii timpurii a școlii și starea copiilor pe care i-am numit simbolic „copiii exploatării”. A fost un proiect căruia i-am dedicat câteva luni în care am urmărit poveștile a cincisprezece copii, aproape toți români și romi, care frecventau şcoala datorită unui proiect finanțat de Biserica valdeză.
Rezultatul a fost un reportaj video intitulat „Și eu merg la școală” care relatează povestea copiilor, dar care atinge și temele exploatării prin muncă, munca ilegală și violența de gen. Nu i-am uitat pe acei copii după ce am prezentat reportajul. Nu puteam. Așa că m-am întors în acele locuri, unde am constatat că situația nu se îmbunătățise deloc, si aproape toţi cei 15 copii părăsiseră școala pentru că între timp proiectul bisericii valdense se încheiase, iar instituțiile nu au putut garanta transportul școlar pentru o chestiune de jurisdicție teritorială. Li s-a refuzat dreptul la educație, un drept cheie al Constituției italiene. Statul a pierdut cu acești copii.
Am mai făcut un reportaj, de data aceasta publicat în ziarul La Sicilia, intitulat „Revenire la copiii care nu mai sunt”. Trebuie spus că, în acest context, lucrează zeci de voluntari, care au grija de muncitori și de copii cu multa dedicaţie. Şi Caritas desfăsoară o activitate extrem de importanta in acea zona care în timpul iernii arată ca un deșert, dar care adăpostește mii de muncitori (bărbați și femei) și pe copiii lor.
După publicarea articolului, am primit mesajul uneia dintre voluntare care mi-a mulţumit pentru ceea ce scrisesem, spunându-mi că am determint-o să se implice şi mai mult, moment în care și eu m-am întrebat ce aș putea face mai mult pentru a face cat mai cunoscute poveștile acestor străini care trăiesc în acele condiții și, toate acestea, la câțiva kilometri de așa-numitele „saloane bune” ale orașelor Ragusa. Așa că m-am gândit că poate aș putea pune într-o singură carte toate poveștile pe care le auzisem. Asa s-a născut ideea de a scrie Copilăria negată.
ȘtiriDiaspora: Aţi cunoscut personal oamenii care v-au inspirat pentru a scrie cartea în care semnalaţi problemele cu care se confruntă societatea modernă?
Carmelo Riccotti La Rocca: După cum am menționat mai devreme, i-am urmărit pe acești oameni timp de 3 ani. Urmărind copiii, am cunoscut şi poveștile familiilor lor. Cu unii dintre ei am vorbit chiar cu mai multe ocazii. La aceasta se adaugă şi poveștile spuse de cei care lucrează alături de muncitori și familiile lor în fiecare zi.
Protagonista cărții se numește Giulia care, evident, este un nume inventat. Când am scris această poveste m-am gândit la o persoană cunoscută, dar nu tot ce i se întâmplă Giuliei în carte i s-a întâmplat, de fapt, şi fetei care a inspirat lucrarea. Să spunem că Giulia este un personaj care întruchipează mai multe povești pe care le-am cunoscut în activitățile mele jurnalistice.
ȘtiriDiaspora: Unul dintre subiectele pe care le trataţi în carte este drama femeilor din România. Aţi cunoscut multe românce? Ce v-au povestit? Ce impresie v-au lăsat?
Carmelo Riccotti La Rocca: Unul dintre primele capitole ale cărții este intitulat „Femeile românce din Italia”. În carte veţi găsi şi un interviu cu președinta Asociației Femeilor Românce în Italia - ADRI, Silvia Dumitrache, datorită căreia am înțeles și sper să îi fac pe cei care citesc cartea, să înțeleagă viaţa acestor femei. De unde au venit? În ce condiții trăiesc? Ce rol îi atribuie societatea română femeii în familiei? La aceste informații am adăugat apoi poveştile romancelor care lucrează în sere și care, din păcate, sunt exploatate, atât din punct de vedere sexual, cât și profesional. În plus, sunt plătite prost.
Cunosc mai multe femei care lucrează în sere, dar niciuneia nu-i place să vorbească despre suferinţele lor, despre violența pe care o indura la muncă şi în familie. Însă anumite lucruri se petrec sub ochii tuturor. Unele dintre acestea sunt prezentate de părintele Beniamino Sacco, unul dintre primii care a denunțat petrecerile “fierbinţi” care aveau loc în mediul rural, și care a oferit adăpost femeilor însărcinate, rămase singure.
„8 copii s-au născut aici în urma violențelor sexuale. M-a durut mult să văd mame renunțând la copii, spunând că au venit în Italia să lucreze”, povesteşte părintele Beniamino Sacco, în carte. În iunie 2019, poliția a descoperit, în acele zone, o adolescentă de 13 ani, care a fost abuzată sexual, ani de zile, de către muncitori si de către bătrâni. Toate acestea orori s-au petrecut cu complicitatea mamei, care şi-a dat fiica în schimbul unui duș și a unui loc de dormit.
Aceasta din urmă este o altă problemă foarte importantă: condițiile în care trăiesc familii întregi. Am cunoscut mai multe familii care locuiesc în depozite, fără lumină sau apă, cu băi care sunt adevărate latrine. Cu toate acestea, pentru acele mahalale plătesc sute de euro pe lună. În mod deliberat, în partea finală a cărții, am inserat articole jurnalistice despre operațiunile poliției, pentru a face cititorul să înțeleagă că ceea ce scriu nu este exagerat sau inventat, ci, din păcate, este trista realitate.
ȘtiriDiaspora: Credeţi că, după apariţia cărţii, se va schimba ceva în societate?
Carmelo Riccotti La Rocca: Un articol sau o carte nu pot schimba lumea, dar cu siguranță pot ajuta oamenii să conștientizeze ceea ce se întâmplă. Este posibil ca unii să nu cunoască aceste fapte, care se petrec la doar câțiva kilometri distanță de casele lor. Instituțiile, probabil, ar trebui stimulate să se implice mai mult. Sper ca victimele acestor povești să înţeleagă că există cineva acolo pregătit să-i ajute şi să-i sprijine.
După părerea mea, româncele ar trebui să fie mai puternice. Ceea ce m-a surprins sincer la femeile pe care le-am întâlnit în timpul documentarii pentru carte este marele paradox care le caracterizează: pe de o parte sunt atât de puternice, încât poartă pe umeri grijile întregii familii, iar pe de altă parte sunt atât de fragile încât cedează voinței soților sau șefilor lor. Ar trebui să lucrăm la condiția culturală a acestor femei. Acest lucru trebuie să se întâmple atât în România, cât și în Italia, iar instituțiile trebuie să fie prezente și să asigure pe fiecare femeie că nu este singură.
ȘtiriDiaspora: Vor mai urma şi alte şi alte lucrări?
Carmelo Riccotti La Rocca: Sincer, nu știu, dar știu sigur că, în calitate de jurnalist, voi continua să mă ocup de acest subiect. Voi continua sa prezint drepturile negate. Pentru că într-o țară, care se definește ca fiind civilizată, nu pot exista femei din „seria A“ și femei din „seria B“, iar fiecare copil are dreptul sa aibă o copilărie liniștită și sa-si urmeze visurile.
Cartea lui Carmelo Riccotti La Rocca a fost îmbogățită cu măturii şi contribuții valoroase, precum cele ale lui Stefano Ciafani, președintele național al Legambiente; Silvia Dumitrache, președinta Asociației Femeilor Românce din Italia; Părintele Beniamino Sacco, din parohia Duhului Sfânt din Vittoria; Michele Mililli, responsabil pentru coordonarea lucrătorilor agricoli ai USB din Ragusa și Vincenzo La Monica, Caritas, Ragusa. Prin povestea Giuliei, un personaj fictiv, care devine un simbol al uneia dintre numeroasele povesti reale, cartea abordează problema drepturilor încălcate, a creşterii brutale care trădează copilăria şi visele. Este tragedia „fiilor exploatării", a invizibililor care trăiesc la marginea societăţii.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți StiriDiaspora și pe Google News
