Era 13 aprilie 2023. Toate știrile se deschid cu mesajul șocant că un băiețel de 9 ani a fost găsit la Houtdok din Gent, într-o geantă de sport cu pietre. Cum exact a murit băiatul român nu se știa încă la acea vreme. Dar era clar că există violență domestică.

Există o întrebare pe buzele tuturor: „Cum a putut dispariția lui Raul să nu trezească suspiciuni atât de mult timp?” Raul nu mai poate vorbi, dar moartea lui tragică spune ceva despre societate și asistență socială.

SURSA FOTO: captură video rtl.be

Belgia. Mama și tatăl vitreg al lui Raul se contrazic în declarații. Nicu aruncă vina pe Ioana: „Ea a fost cea care l-a abuzat”. O nouă întorsătură în anchetă

Asistența socială, „profesie pentru drepturile omului”

Asistenței sociale îi place să se pună pe hartă ca „profesie pentru drepturile omului”. În contextul statului bunăstării postbelic, „cetățenii au nu numai drepturi civile și politice, ci și drepturi sociale. Aceste drepturi sociale sunt piesa finală a unei cetățenii depline” - Marshall, T. H. (1950), Citizenship and Social Class: And Other Essays, Cambridge University Press.

„La noi, aceste drepturi sociale sunt întărite în articolul 23 din Constituție, dar și în articolul 1 din legea OCMW, unde dreptul la o existență demnă este legat de dreptul la servicii sociale. Aceste drepturi sociale formează fundamentul statului bunăstării și al bunăstării. Logica statului nostru al bunăstării este susținută de principiile cetățeniei depline și ale productivității prin angajare. Pe lângă securitate și stabilitate, ele oferă și mobilitate socială”, spune Pascal Debruyne.

Băiețel român de numai 9 ani, găsit fără viață pe un lac din Belgia, într-o geantă sport. Povestea tragică a lui Raul, care a sfârșit în mâinile părinților

„Multe dintre aceste familii sunt foarte mobile și călătoresc prin Europa”

SURSA FOTO: captură video rtl.be

Dar cum rămâne cu „cetățenii de facto” care se află pe teritoriul orașului și statului, dar care pe hârtie aproape că nu au drepturi? Sunt grupuri fără cetățenie formală. Nu vorbim doar de persoane fără ședere legală, ci și de persoane cu un drept de ședere precar. „Multe dintre aceste familii sunt foarte mobile și călătoresc prin Europa, dar au adesea un drept de ședere precar, care este foarte condiționat”, adaugă cercetătorul.

Aceștia din urmă includ cetățeni ai Uniunii Europene precum familia lui Raul. Familia este din România, membră a Uniunii Europene. Până la urmă, cetățenii Uniunii Europene nu au probleme în primele trei luni în care stau în altă țară. Tot ce trebuie să facă un cetățean al Uniunii din Belgia este să își raporteze prezența pe teritoriu în termen de zece zile lucrătoare prin înregistrarea la municipalitate. Abia după trei luni încep să joace un rol tot felul de condiții de ședere legală.

Deoarece dependența de asistență socială este interzisă – cu excepția cazului de forță majoră – a avea venituri proprii în primii cinci ani este aproape cea mai importantă condiție de rezidență pentru a locui legal în Belgia ca cetățean al UE. După cinci ani de viață și muncă cu venituri proprii, oamenii au dreptul la statutul de rezidență permanentă. Aceștia vor avea acces la aceleași drepturi sociale și asistență ca și persoanele cu naționalitate belgiană. În limbaj tehnic: oamenii primesc un „Plus” în spatele cardului lor UE.

Moartea lui Raul a lăsat Belgia în lacrimi: Sute de cetățeni l-au comemorat pe băiețelul român, găsit fără viață într-o geantă sport, pe fundul unui lac - FOTO

Anumite grupuri de români se plimbă între diverse țări europene

Cu toate acestea, nu toată lumea ajunge acolo. În principal, cetățenii est-europeni din Slovacia, Bulgaria și România se pot împiedica de acest lucru. Diferă foarte mult în funcție de clasă, etnie, organizarea socială și statutul de reședință.

Anumite grupuri de români se plimbă între diverse țări europene și țara de origine, unul dintre părinți în căutarea de muncă și stabilitate pentru a reuni familia. 

Cercetătorul Pascal Debruyne se întoarce la familia lui Raul. „Este vorba despre un grup mobil specific de cetățeni români ai Uniunii, migranți intra-europeni, așa cum sunt numiți la Gent”.

Lectorul de asistență socială Geert Matthys (Colegiul Universitar Artevelde) a descris-o astfel: „mulți nou-veniți au o casă temporară și adesea se mută. Se întâmplă adesea ca un copil sau întreaga familie să dispară de pe radar. Uneori, familiile dispar fără să spună școlii. În rândul est-europenilor se întâmplă adesea ca micuții să rămână uneori cu bunicii lor în țara de origine timp de câteva luni și apoi să se întoarcă aici pentru o vreme”.

Toți acești factori sunt cei care determină traiectoria migrației acestor „cetățeni de facto”: de la plecare până la sosire. Sunt oameni care caută un viitor. 

SURSA FOTO: captură video rtl.be

Există câteva excepții în asistența socială

„Dacă doriți să lucrați cu aceste familii ca profesionist social și să dezvoltați o relație de încredere, cunoștințele despre migrație și drepturile de azil sunt esențiale. Dar asta lipsește adesea. Nici asistența și serviciile noastre nu sunt adaptate acestei forme de migrație instabilă. Cum legați migrația mobilă și tranziția de continuitatea necesară a intervențiilor de asistență socială? Cum legați drepturile sociale de statutele precare de rezidență și procesele de migrație neregulate?”, se întreabă cercetătorul.

Din fericire, există câteva excepții în asistența socială. Acestea sunt practici de lucru care sunt active în principal în Gent. Aceștia sunt lucrători stradali și administratori de cartier de la Serviciul de Outreach. Abordarea lor? Muncă de sensibilizare, construirea încrederii, prezenței, formarea tandemurilor cu voluntarii care organizează ajutor material de urgență și intervenții financiare din fonduri de solidaritate și împletind asistența socială cu legea imigrației. Operațiunea este un exemplu pentru alții. 

În plus, la Gent au fost înființate o serie de practici de primire și orientare: locuințe de bază, proiectul Vacancy, proiectul temporar Postmobile Living sau un cămin de femei. Organizațiile de voluntari „Gent Samen Solidair” au asigurat și case de adăpost. Important, pentru că arată că asistența socială într-un context de migrație nu este doar o chestiune de documente, a cărei complexitate îi intimidează uneori pe asistenții sociali, ci este și o chestiune de practici care construiesc un viitor durabil pentru oameni.

„Ce am făcut?” Întrebări fără răspuns, după moartea băiețelului român, în Belgia. De ce nimeni nu s-a îngrijorat, deși Raul era dispărut de luni de zile: „Trebuia să-l ajut!”

Asistența socială trebuie să se gândească și la o nouă viziune asupra migrației

SURSA FOTO: captură video rtl.be

Migrația nu este nici pozitivă, nici negativă în sens moral. Este acolo. Circulația și deplasarea cetățenilor cu toate tipurile de statut de rezidență provoacă asistenții sociali în multe domenii. Asistența socială trebuie să răspundă la acest lucru.

În primul rând, sunt necesare mai multe cunoștințe despre azil și migrație în formarea în asistență socială. Dacă asistența socială este într-adevăr o profesie în domeniul drepturilor omului, atunci nu se poate justifica faptul că unor programe le lipsește legea imigrației ca subiect. Deși nu se poate limita la cunoștințele legii imigrației. Tocmai împletirea cu cunoștințele de zi cu zi despre traiectorii migrației și practicile lumii de viață este crucială. 

În plus, asistența socială trebuie să se gândească și la o nouă viziune asupra migrației, fie și doar din cauza propriei misiuni politice. Asistenții sociali trebuie să înțeleagă impactul politicii asupra relației dintre migrație și drepturile sociale. Cercetătorul Jukka Könönen scrie că, în vremuri de migrație, există mai mult incluziune diferențială decât universalism, ceea ce pune sub semnul întrebării principiul cetățeniei sociale egale.

„Rețeaua din jurul familiilor trebuie să fie bine fixată, auzim ca răspuns la moartea lui Raul. Corect, absolut adevărat. Dar să ne uităm și la alte niveluri de politică decât doar orașul Gent. Pentru că așa cum s-a spus: nu este că Gentul nu face nimic. Dimpotrivă, nicăieri nu s-a construit atât de multă expertiză cu propriile noastre resurse. Alte orașe vin să vadă cum merge Gentul. Lucrătorii din prima linie primesc mult respect și recunoaștere din partea organizațiilor de voluntari”, mai spune cercetătorul Pascal Debruyne.

---------------------------------------------------------------------------------------------------------

Dacă doriți să fiți notificați direct pe WhatsApp atunci când apare o știre importantă, puteți intra pe unul din grupurile de dedicate cititorilor fideli StiriDiaspora accesând următoarele linkuri:

-> https://chat.whatsapp.com/JJePx9Ood2XAgm8wytbimH      

-> https://chat.whatsapp.com/J6n4XX2nQLL0yuoailBGk6      

-> https://chat.whatsapp.com/Jb6xHKTjTdhIGOmUrCk0qy     

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți StiriDiaspora și pe Google News