Francesco Ruffa este medicul florentin care se ocupă de tratarea chirurgicală a arsurilor, rănilor și cicatricilor: "Nu voi uita niciodată femeia de 28 de ani care și-a pierdut pleoapele, un ochi și mușchii buzelor. Dinții ei erau complet expuși".
Adan și celelalte, femeile pakistaneze au fost desfigurate oribil de acidul aruncat în față, de soții lor, pretendenți respinși sau logodnici în căsătorii aranjate sau chiar membri ai familiei care se consideră "dezonorați" pentru că acele femei au ales să nu se supună.
"Aruncarea de acid ca avertisment sau ca pedeapsă este drama unei culturi ancestrale. Adan și celelalte femei cu cicatrici cronice desfigurante au de obicei douăzeci și doi de ani și peste. Ne ocupăm de rănile cicatrizate. Dar tratamentele noastre nu sunt concludente. Este bine să subliniem acest lucru acum. Acestea tind să atenueze aspectele disfuncționale", spune Francesco Ruffa, 59 de ani, un medic florentin, fost medic la Careggi.
Acesta a fost marcat de o femeie de 28 de ani care își pierduse pleoapele, un ochi, o parte din nas, pielea de pe gât, mușchii buzelor. Dinții îi erau complet expuși. A fost în Pakistan de câteva ori ("cu pandemia au fost mai multe probleme, desigur") și există cel puțin cinci femei din statul sud-asiatic care au venit la Florența pentru a se opera și au fost găzduite timp de două săptămâni.
„Lucrăm cu o asociație în contact cu alte asociații internaționale. În Florența, în special, colaborăm cu o unitate de chirurgie, Centrul Medical Victoria din Via Scipione Ammirato.”
"Sunt operații de reconstrucție, menite să restabilească funcționalitatea diferitelor părți ale corpului, să atenueze aspectele disfuncționale. Unele femei au cicatrici pe față, pe brațe, pe genunchi, pe abdomen. Aceste femei își datorează supraviețuirea miilor de operații estetice la care sunt supuse. Care, însă, determină pierderea funcționalității organelor.
Să luăm ca exemplu abdomenul: din cauza rănilor și a operațiilor ulterioare, acesta nu se mai întinde. Aceste femei nu mai pot avea sarcini. Un alt caz m-a impresionat, cel al unei femei de 28 de ani care și-a pierdut pleoapele, un ochi, o parte din nas, pielea gâtului, mușchii buzelor. Dinții îi erau complet expuși. Am lucrat, în cazul ei ca și în cazul celorlalți, pentru a restabili înghițirea, mestecarea".
Întotdeauna vorbește la plural, Dr. Ruffa. El crede foarte mult în munca în echipă, singura modalitate de a îmbunătăți viața acestor femei violate. Alături de el colaborează colega sa Gabriela Vasilescu, 44 de ani, româncă, "un medic care în Bangladesh și chiar în Pakistan a lucrat și în cadrul unităților de stradă, grupurile de voluntari care merg să îi ajute pe cei mai săraci oameni în locurile în care își găsesc adăpost pentru noapte, pentru a le proiecta un parcurs de recuperare", subliniază Ruffa, conform presei străine.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți StiriDiaspora și pe Google News