Gepard este un sistem antiaerian autopropulsat, care foloseşte două tunuri automate pentru a elimina ţinte aeriene. A fost prima armă grea pe care Germania a trimis-o în Ucraina.

În ciuda faptului că are aproape 50 de ani, Gepard ocupă un rol important în reţeaua de apărare aeriană a Ucrainei: eliminarea dronelor care zboară la joasă înălţime şi a rachetelor foarte ameninţătoare, dar prea ieftine şi numeroase pentru a justifica utilizarea de rachete sol-aer sofisticate pentru doborârea lor.

Performanţa sistemului Gepard în Ucraina a demonstrat valoarea durabilă a sistemelor antiaeriene simple şi mobile în secolul al XXI-lea, dar cele din Ucraina se confruntă cu o altă problemă, departe de prima linie: ţara care produce muniţia pentru ele nu a vrut până acum să permită Kievului să aibă mai multă.

Gepard a fost proiectat în anii 1960 şi a intrat în funcţiune în anii 1970. Construit pe şasiul tancului Leopard 1, este capabil să atingă viteze de până la 40 mph şi are o autonomie de 340 mile.

Din ce e format sistemul

Armamentul său principal sunt două tunuri automate Oerlikon GDF de 35 mm de fiecare parte a turelei sale special concepute. Poartă aproximativ 320 de cartuşe pentru fiecare tun, ambele putând trage 550 de cartuşe pe minut. Centurile de muniţie sunt alimentate către fiecare pistol prin jgheaburi închise ermetic din turelă.

Gepard poate trage o varietate de muniţii, inclusiv cartuşe Tracer Sabot Disarding Armour Piercing, cartuşe High Explosive Incendiary Tracer şi cartuşe Advanced Hit Efficiency and Destruction. În funcţie de muniţia pe care o folosesc, tunurile Gepard pot lovi ţinte la aproximativ 6.500 de yarzi distanţă.

Turela are un radar de căutare în bandă S montat în spate şi un radar de urmărire în bandă Ku în faţă. Fiecare radar poate detecta ţinte la aproximativ 9 mile distanţă. Radarul de căutare, care se roteşte constant la 60 rpm, localizează o ţintă şi transmite datele către radarul de urmărire, permiţând o căutare continuă.

Cu un echipaj format din trei - un comandant, un şofer şi un trăgător - Gepard a fost proiectat să lovească elicoptere de luptă sovietice puternic înarmate şi blindate. Setul său de ţinte s-a extins în cele din urmă pentru a include drone de joasă înălţime, rachete şi proiectile.

Compania germană de apărare Krauss-Maffei Wegmann a construit 570 de sisteme Gepard între 1963 şi 1980 - 420 pentru forţele germane Bundeswehr, 95 pentru armata olandeză şi 55 pentru armata belgiană. Ţările de Jos şi Belgia şi-au retras tancurile Gepard în jurul anului 2006, iar Germania a făcut acest lucru în 2010. Brazilia, Iordania, Qatar şi România au achiziţionat de atunci câteva tancuri Gepard dezafectate.

După ce a fost criticat pentru reticenţa de a trimite arme grele în Ucraina, guvernul german a promis aproximativ 50 de tancuri Gepard Ucrainei, în aprilie 2022. Primele trei au sosit în iulie şi au fost urmate de alte 27 până la sfârşitul anului.

În martie, 34 de tancuri Gepard au fost trimise în Ucraina, cu planuri de a livra cel puţin încă trei.

Tancurile Gepard au fost trimise în prima linie aproape imediat şi s-au dovedit eficiente în doborârea rachetelor de croazieră şi a dronelor ruseşti care zboară la joasă altitudine. Acestea au fost deosebit de eficiente împotriva dronelor Shahed-131 şi 136 de fabricaţie iraniană, pe care Rusia le foloseşte împotriva infrastructurii energetice a Ucrainei.

Echipajele ucrainene de pe tancurile Gepard au avut succes, în ciuda faptului că au primit doar două luni de pregătire, comparativ cu instruirea standard germană de 18 luni. Un echipaj din preajma Odesei ar fi doborât, potrivit relatărilor, 10 drone Shahed şi două rachete de croazieră, într-o singură zi.

Tancurile Gepard umplu un gol important în reţeaua de apărare aeriană a Ucrainei, care include sisteme cu rază lungă de acţiune, precum sistemele de rachete sol-aer Buk şi S-300 din era sovietică, precum şi sisteme de fabricaţie occidentală precum NASAMS şi MIM-104 Patriot, care au ajuns recent în Ucraina.

Rachetele lansate de aceste sisteme sunt mai avansate, dar sunt scumpe şi puţine la număr. Aceste rachete sunt, de asemenea, principala apărare a Ucrainei împotriva avioanelor de luptă şi a bombardierelor rapide de mare altitudine ale Rusiei, iar forţele ucrainene nu îşi pot permite să le folosească împotriva oricărei drone şi rachete de croazieră. Sistemul Gepard este conceput pentru a distruge ţinte care zboară la joasă altitudine şi este mult mai ieftin de operat.

Diferitele arme au funcţionat în tandem — rachetele sol-aer forţează aeronavele ruseşti şi rachetele de croazieră să zboare la altitudini mai mici, permiţând sistemelor Gepard şi trupelor ucrainene înarmate cu rachete să le doboare — pentru a crea un sistem integrat de apărare aeriană pe care oficialii militari americani l-au lăudat.

Cartuşele de 35 mm ale tancurilor Gepard, cu capacitate de explozie, care explodează lângă ţinte şi umplu aerul cu schije, sunt deosebit de utile pentru misiunea lor, dar accesul la muniţia respectivă poate fi, de asemenea, un factor limitator.

Singura ţară care fabrică muniţie cu capacitate de explozie pentru Gepard este Elveţia, care nu numai că refuză să vândă mai multă muniţie Ucrainei, din cauza angajamentului său faţă de neutralitate, dar le interzice şi altor ţări să reexporte produse de apărare elveţiene într-o ţară aflată în război.

În consecinţă, Ucraina nu a reuşit să cumpere mai multă muniţie de la elveţieni, iar Germania nu a reuşit să trimită mai multă muniţie din stocurile sale. Încercările de a achiziţiona muniţie din alte ţări au eşuat din motive politice şi tehnice.

Tancurile Gepard "doboară dronele, mai ales Shahed", a declarat Mark Montgomery, a spus un amiral în retragere al Marinei SUA, care este acum director principal al Centrului pentru Inovare Cibernetică şi Tehnologică şi al Fundaţiei pentru Apărarea Democraţiilor, la un eveniment al Alianţei pentru promovarea apărării antirachetă, din februarie.

"Le doboară. Se descurcă fantastic, dar au rămas fără muniţie", a adăugat Montgomery.

În februarie, ministrul german al Apărării, Boris Pistorius, a anunţat că firma germană Rheinmetall va relua producţia de muniţie pentru Gepard. Compania a spus că două loturi de cartuşe de 35 mm vor fi livrate în Ucraina: 150.000 de cartuşe APDS-T care sosesc în această vară şi 150.000 de cartuşe HEI-T care vor fi livrate în 2024.

Totuşi, nevoia Ucrainei de muniţie pentru sistemele Gepard ar putea să crească. Documentele de spionaj americane dezvăluite în februarie şi scurse pe internet în ultimele săptămâni arată evaluări conform cărora principalele rachete sol-aer ale Ucrainei s-ar putea termina în mai, ceea ce înseamnă că armele precum tancurile Gepard va trebui să fie folosite mai mult.

Performanţa tancurilor Gepard în Ucraina a demonstrat utilitatea în faţa unui public larg, dar multe armate se bazează pe tunuri antiaeriene autopropulsate, SPAAG, de zeci de ani.

Rusia are trei în serviciu: 2K22 Tunguska, Pantsir S-1 şi vechiul ZSU-23-4 Shilka. China are două modele, vechile Type 95, care în cele din urmă vor fi înlocuite cu noile Type 09. Leopard 2 Marksman din Finlanda, Type 87 din Japonia şi KORKUT din Turcia folosesc toate tunuri Oerlikon.

Armata americană şi-a retras ultimul SPAAG, M163 VADS, în 1994. De atunci, s-a bazat în întregime pe sisteme de rachete precum Avenger (care trage Stingers), Patriot şi sistemul Terminal High Altitude Area Defense, sau THAAD.

Prima unitate antiaeriană a SUA este Forţa Aeriană, care şi-a menţinut superioritatea aeriană în fiecare conflict în care a luptat, de la sfârşitul Războiului Rece.

Dar oficialii US Air Force nu se aşteaptă ca această dominaţie să dureze, iar armata americană şi-a intensificat căutarea unei arme asemănătoare SPAAG, pentru a-şi umple golul de apărare aeriană.

Armata SUA, responsabilă în mod tradiţional de apărarea aeriană de rază scurtă de acţiune, a lansat o soluţie provizorie - sistemul de apărare aeriană cu rază scurtă de manevră. Bazat pe vehiculul blindat Stryker, M-SHORAD este înarmat cu patru rachete Stinger, două rachete AGM-114L Hellfire şi un tun automat M230 de 30 mm.

Soldaţii americani din Europa au fost primii care au primit sistemul M-SHORAD, în aprilie 2021.

https://www.businessinsider.com/gepard-cannons-are-defeating-russias-drones-but-ukraine-needs-ammo-2023-4

Traducerea: Cristina Zaharia/rcostea

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți StiriDiaspora și pe Google News