Presa din Spania relatează pe larg povestea Verginicăi, o româncă în vârstă de 42 de ani, care trăiește în condiții greu de imaginat. Merge încet și abătută, gândindu-se probabil la sarcina care îi va ocupa o parte din după-amiază: umplerea a douăzeci de bidoane pentru ca ea și familia ei să aibă apa necesară pentru a bea, a găti și a se spăla. Verginica merge pe străzile din centrul orașului Valladolid însoțită de o rudă pentru a-și câștiga existența.
Ea locuiește într-un apartament în zona Labradores, în apropiere de tunel și deținut, după cum explică, de o bancă, închiriat inițial de un cetățean marocan, dar care nu includea cheltuielile. Proprietatea nu are alimentare cu apă sau electricitate. Aici, în această proprietate situată în centrul orașului, femeia trăiește așa cum poate. În grija ei sunt cei doi copii minori ai unei rude. "Au șapte ani și un an și jumătate", mărturisește ea, deși unii vecini susțin că au văzut-o cu trei copii. Nici ei nu merg la școală.
Îmbrăcată cu papuci maro, o fustă lungă care îi acoperă gleznele și un halat albastru, își acoperă fața cu o mască neagră și capul cu o eșarfă mai colorată. Această femeie se află în Spania din 2007 și a lucrat pe câmp, dar în ultimele șase luni nu a putut face nimic pentru că nu și-a luat medicamentele. Ea este diabetică și susține că și-a pierdut cardul de sănătate. În spaniola pe care o vorbește cu dificultate, abia reușește să lege două propoziții și le încheie pe toate cu "mulțumesc, doamnă", potrivit El Norte de Castillia.
Două tatuaje ies la iveală de sub mâneca halatului și unul dintre ele arată litere, aproape șterse. Mâinile ei, obosite de la culesul cartofilor, al cepei și al strugurilor, țin ulcioarele pentru a le umple de la fântână. Soțul ei, "bolnav și incapabil să lucreze din cauza a cinci operații", așteaptă răbdător acasă. Munca ei la Caño Argales, indiferent dacă este cald sau frig, ploaie sau soare, nu se poate opri pentru că "este o necesitate".
După câteva minute, Verginica își termină de strâns apa. Ea pune sticlele de apă într-un cărucior de supermarket și pornește înapoi spre locuința sa, unde îi lipsesc proviziile. Într-o șosetă, ascunși "ca să nu-i pierd", ea poartă cei douăzeci de euro pe care i-a primit de la un vecin. Acest ajutor se va adăuga la puținii bani pe care îi obține "cerșind la ușa supermarketurilor".
Situația ei și a familiei sale se află deja pe masa serviciilor sociale. Cazul ei a ajuns recent în zona municipală, care a stabilit un plan de "intervenție și protecție a minorilor care locuiesc cu ea", în care este implicată și poliția. Dar femeia, departe de a accepta ajutorul, l-a refuzat. Obiectivul acum - având în vedere cazurile similare depistate - este de a nu pierde urma acestei familii și "de a evita ca aceasta să dispară peste noapte".
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți StiriDiaspora și pe Google News