Julia a ajuns la Záhony, Ungaria, cu fiul ei Alex și câinele lor, Mimi, și au fost nevoiți să-și lase soțul în urmă. „Am stat șase zile în mijlocul unui incendiu, rugându-ne ca acest coșmar să se termine”, spune Julia cu vocea stinsă.
Acum pleacă la Budapesta și, în timp, s-ar putea să meargă la Viena, unde locuiește mama sa. „Soțul meu a rămas în Ucraina, sunt foarte îngrijorat pentru el. Nu pot decât să sper că nu are probleme. Nu am dormit de două zile, dar, în sfârșit, putem respira liber, pentru că suntem în siguranță. Nu pot să cred că nu s-a întâmplat asta. Când războiul se va terminat, vrem să mergem acasă. Dar nu știu când se va întâmpla asta”, povestește tristă Julia, jurnaliștilor de la borsonline.hu.
Julia mai povestește că au plecat la drum cu prietenii lor, dar soția prietenului a fost ucisă pe drum. „Putem vorbi în continuare cu soțul meu, i-am spus ce s-a întâmplat cu soția prietenului nostru. Pur și simplu nu pot înțelege. Nu mai pot să plâng pentru că am tot plâns șapte zile. Nu mai am lacrimi. Acum sper că războiul va rămâne în granițele Ucrainei și nu va ataca și alte țări”, mai adaugă femeia.
După cum a spus ea, cunoscuții lor sunt lângă Harkov și îi este foarte frică pentru ei și de soțul ei. A aflat de la prietenii săi detalii șocante despre starea orașului.
„L-au pus la pământ. Nu a mai rămas aproape nimic. Nu au apă, nici curent, prietenii noștri nici nu îndrăznesc să iasă în stradă, locuiesc în pivniță. Se tem că vor rămâne și fără mâncare”, a spus ea unui jurnalist maghiar.
Alexandra este o altă tânără care a ajuns la granița dintre Ungaria și Ucraina, fugind din calea războiului. Tânăra povestește ororile pe care le-a trăit, ce când a început invazia rusă asupra țării sale.
Refugiații ajung la granița ucraineană-ungară nu numai din Transcarpatia, ci și din restul Ucrainei. Alexandra a scăpat și ea de război. El spune că granițele sunt pline de ucraineni și că va urma un al doilea val de refugiați.
„Granițele sunt pline de ucraineni, care fug din calea războiului. Va fi un al doilea mare val de refugiați în aceste zile pentru că vrem să-i salvăm pe toți, cei care sunt încă blocați în marile orașe din Ucraina”, a spus Alexandra în lacrimi, jurnaliștilor de la metropol.hu.
„Nu știm ce zi este sau câte săptămâni au trecut. Numărăm doar câte zile de când a început războiul în Ucraina. Oamenii mor. Ne bombardează orașele, ne ucid copiii, mamele, tații, membrii familiei și prietenii noștri”, spune femeia refugiată.
„Nu știu câte generații sunt necesare pentru a uita toate acestea”, adaugă Alexandra, care îi mulțumește lui Dumnezeu pentru că este în viață.
[citeste si]
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți StiriDiaspora și pe Google News