Pe ecranul televizorului migrantei românce Ioana Neicu (21) se întâmplă ceva. În timp ce ea stă întinsă pe pat, înarmată cu telecomanda, protagoniștii serialului Netflix The Witcher se apropie tot mai mult unul de celălalt. „Îți pot citi gândurile”, îi spune actorul Royce Pierreson cu voce senzuală colegei sale. Dar Ioanei nu-i pasă deloc. „Serial plictisitor”, concluzionează ea.
Ieri a fost și mai rău. După doar 21 de minute, a trebuit să oprească episodul pentru că nu mai putea ține ochii deschiși. Această luptă cu somnul ar fi putut avea și o altă cauză: în ultimele săptămâni, Ioana a lucrat până târziu în sera de roșii. Acest lucru are legătură cu noua varietate de roșii la care a trecut angajatorul ei. În loc de roșii cocktail, acum trebuie să culeagă roșii cherry – și acestea cresc ca buruienile.
Asta înseamnă că zilele de lucru ale Ioanei durează acum adesea de la 07.00 până la 17.00.
„Este destul de stresant”, spune ea. Dar, din fericire, nu este singură: în fiecare zi, în timpul programului de lucru, vorbește la telefon cu cea mai bună prietenă și colegă de apartament, Ionela, care lucrează în altă parte a serii de roșii.
„Când am probleme, ea îmi dă mereu curaj”, spune Ioana.
Astăzi după-amiază, prietena ei i-a dat o lecție înțeleaptă: „Dacă muncim mai mult, apreciem mai mult banii”, i-a spus ea. Alt lucru la care Ionela se pricepe foarte bine: relativizarea. „Ea spune mereu: trebuie să muncim din greu pentru a avansa”, povestește Ioana.
„Și trebuie să fim recunoscători că suntem sănătoși, că câștigăm bani și că avem ce mânca, pentru că oamenii din Africa nu au aceste lucruri.”
Mai este ceva care o ajută pe Ioana să reziste în aceste zile: Netflix. În fiecare seară, după ce gătește, mănâncă și face duș în locuința comună, își scoate papucii portocalii Jumbo și se întinde pe patul din camera ei.
Cu două apăsări de butoane, litera „N” roșie apare pe ecranul ei și poate începe să viseze.
Faptul că Ioana poate acum să vizioneze seriale pe un ecran mare se datorează tot Ionelei. Ea a fost cea care a remarcat acum câteva săptămâni că va veni iarna în Olanda și că ar fi frumos să aibă puțin confort în timpul serilor întunecate.
„Înainte, mă uitam toată seara la seriale pe telefon”, spune Ioana. „De fiecare dată când eram în mijlocul unui serial, primeam un telefon sau un mesaj și imaginea dispărea.”
Așa că cele două românce au mers la lanțul de magazine de electronice ” și și-au cumpărat fiecare propriul televizor.
Acum, Ionela a urmărit Game of Thrones la cererea Ioanei, iar Ioana – în dormitorul de alături – a urmărit The Witcher la cererea Ionelei.
Cele două tinere nu se uită la seriale românești, decât foarte rar. Nu pentru că Ioana nu are dor de țara natală – de când a devenit mătușă în această vară, sentimentul acesta a crescut și mai mult –, ci pentru că pur și simplu nu pot concura cu cele americane.
Oricum, Ioana nu prea află multe despre Olanda aici, în Noord-Brabant. Locuiește și lucrează aproape exclusiv cu migranți. Singurele cuvinte olandeze pe care le-a învățat sunt „goedemorgen” (bună dimineața) și „dankjewel” (mulțumesc). Așadar, nu a auzit deloc că recent au avut loc alegeri. Și cu atât mai puțin că în timpul acelor alegeri s-a discutat și despre cei aproximativ 900 de mii de migranți.
Totuși, ea înțelege dezbaterea. Ioana a observat și ea cât de mult depinde economia de oameni ca ea. „Uneori mă gândesc: ce s-ar face Olanda fără noi? Cine ar face munca noastră dacă noi nu am fi aici? Când mă uit în jurul meu în seră, nu văd decât oameni din România, Polonia, Moldova și Ucraina.”
Desigur, românca nu ar avea nimic împotrivă dacă ar exista un pic mai multă conștientizare și apreciere pentru munca ei. Cu toate acestea, nu i-ar trece prin cap să se plângă. „Nu vreau să par nerecunoscătoare”, spune ea.
„Nu sunt așa: accept viața așa cum vine.”
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți StiriDiaspora și pe Google News