Există povești pe care le cauți și altele în care te poticnești din întâmplare, precum cea a Lilianei Ștefănescu, de origine română, din localitatea Vladimir, judeţul Gorj, dar stabilită în Manfredonia de 16 ani, scrie autoarea articolului care a intervievat-o.

„Scuzați-mi vocea, plâng puțin când vorbesc”, îmi spune la telefon și într-o clipă rupe acea armură dură pe care o poartă cusută pe sine (masca- n. red.). 

În aceste zile, Liliana a apărut pe neașteptate pe primele pagini ale ziarelor din orașul său natal, Vladimir, ca o eroină. 

Întâmplător am dat peste un articol de pe Facebook şi l-am citit: „în prima linie, ca asistent voluntar în lupta împotriva Coronavirusului, pentru solidaritate și devotament”.

A spus că acel articol a surprins-o și pe ea. Poate că o cunoștință de-a ei care o văzuse în spital a scris-o. Când a izbucnit situația de urgență Coronavirus, de fapt, având în vedere ce se întâmplă și din moment ce a fost nevoie de ajutor mai presus de toate în sectorul sănătății, și-a scos diploma de asistent medical și s-a oferit ca voluntar.

Cinci copii în grija ei, după un şir de pierderi dureroase

Liliana spune că și-a pierdut ambii părinți, iar când era încă în România, sora ei de 24 de ani a murit, lăsând în urmă trei copii mici. 

A trebuit să îi ajute pe cei trei nepoţi dar şi pe cei doi copii ai săi și a decis să plece singură în căutarea unui viitor mai bun. 

Odată ajunsă în Manfredonia, a ocupat de diverse locuri de muncă, făcute și simultan, ca barman, chelneriță și doamnă de curățenie. Între timp, copiii au crescut și Liliana s-a stabilit ca antreprenor, deschizând anul trecut o companie de curățenie și salubritate. În ciuda muncii deosebite, mai ales în această perioadă, de îndată ce încetează să lucreze, Liliana se grăbește la spital și se pune la dispoziție ca voluntară și uneori nici nu are timp să se întoarcă acasă pentru a se odihni.

Liliana: "Am vrut să returnez binele primit"

Întărită de o viață dificilă, este o femeie puternică, dar cu inima mare. Într-o perioadă în care suntem acum conștienți de faptul că poate „nu totul” va fi bine, având în vedere miile de morți, economia în colaps și pandemia virală care dă drumul la pandemia socială, este încă plăcut să aflăm că chiar și în momentele mai dificil există întotdeauna ceva frumos care apare. 

„Am avut noroc, am găsit atât de mulți oameni buni când am ajuns aici în Manfredonia și în acest moment foarte trist, am vrut să returnez binele primit”, mărturisește ea emoționată.

[citeste si]

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți StiriDiaspora și pe Google News