DCSport.ro
24 apr 2024, 08:29
Poți descărca aplicația:
După zeci de ani de scădere a natalității, China a început un declin ireversibil al populației care se va reverbera în toată țara și în întreaga lume în deceniile următoare. Repercusiunile pot fi deja resimțite în locuri precum Anhui, unde este un dezechilibru acut între sexe.
În prezent, China are un excedent de aproximativ 30 de milioane de bărbați, mai mult de jumătate dintre ei fiind la vârsta căsătoriei.
Un deficit de populație într-o țară de peste 1,4 miliarde de oameni poate părea paradoxal. Sentimentul de identitate și de forță al Chinei a fost legat de-a lungul istoriei sale de dimensiunea uluitoare a populației sale. Atunci când împăratul Qin Shi Huang a ordonat unui milion de muncitori să construiască Marele Zid în anul 221 î.Hr., grandiosul demers se potrivea unei dinastii care reprezenta mai mult de un sfert din populația lumii.
Două milenii mai târziu, apariția Chinei ca o superputere a secolului XXI a fost alimentată de oferta sa aparent nelimitată de muncitori, dintre care sute de milioane au migrat către orașe. (China are acum 153 de zone urbane cu o populație estimată la peste un milion de locuitori; Statele Unite au 50).
Patru decenii de creștere economică amețitoare au conferit Chinei aura unui juggernaut de neoprit, alimentat de o populație aproximativ egală ca mărime cu șapte nigerieni, 42 de peruși sau 140 de suedezi.
Dar China a atins un punct de cotitură. Chiar și după propriile calcule ale guvernului, populația sa a scăzut anul trecut - începutul unei lungi scăderi care, potrivit demografilor, va persista până la sfârșitul secolului. Motivul principal: Rata de natalitate a Chinei s-a prăbușit la cel mai scăzut nivel de la înființarea Republicii Populare în 1949.
Numai în ultimii șapte ani, numărul nașterilor a scăzut cu aproape jumătate, de la 18 milioane în 2016 la 9,6 milioane în 2022. Chiar dacă rata natalității se stabilizează, spun experții, populația Chinei va scădea cu 50% sau mai mult până în 2100, când ar putea fi doar la jumătate din cea a Indiei și comparabilă ca mărime cu cea a Nigeriei.
Ultima dată când populația Chinei a scăzut a fost în timpul foametei cataclismice din timpul Marelui Salt Înainte, campania nefericită de industrializare a lui Mao Zedong de la începutul anilor 1960, când aproximativ 30 de milioane de oameni au murit de foame.
De data aceasta, scăderea nu a fost declanșată de foamete, război sau catastrofă, ci de schimbările sociale și economice rapide, de costurile în creștere ale căsătoriei și creșterii copiilor și de politica restrictivă a copilului unic. Ca și cum ar fi marcat momentul, domnia de secole a Chinei ca cea mai populată națiune din lume se va încheia anul acesta, India trecând în fața ei pe prima poziție.
Consecințele depășesc cu mult o schimbare simbolică a gărzii. Populația în scădere a Chinei va încetini, sau chiar va stopa, marșul aparent inexorabil al țării către preeminența economică globală, chiar dacă va reduce presiunea asupra mediului înconjurător al planetei.
Cum va susține o forță de muncă deja în scădere o populație în vârstă care se așteaptă să se dubleze în următorul sfert de secol? Și cum va încuraja Beijingul nașterile după ce le-a suprimat timp de peste trei decenii și jumătate?
"Acesta este un declin istoric fără precedent", spune Wang Feng, sociolog la Universitatea din California, Irvine. "Până la sfârșitul secolului, China va fi cu totul de nerecunoscut din punctul de vedere a ceea ce știm despre istoria și poziția Chinei în lume".
China nu este singura națiune care se clatină pe marginea prăpastiei demografice. Scăderea ratei natalității și creșterea speranței de viață au devenit caracteristicile economiilor urbane industrializate, o combinație care a dat peste cap piramidele demografice din Asia de Est până în Europa de Vest.
China se îndreaptă cu repeziciune pe o cale pe care și-au croit-o vecinii săi îmbătrâniți, Japonia și Coreea de Sud. În 2021, Coreea de Sud avea cea mai scăzută rată de fertilitate din lume, de 0,81 copii pe femeie. China nu era cu mult în urmă, cu 1,16 - abia jumătate din "rata de înlocuire" necesară pentru a menține o populație stabilă.
Cu toate acestea, situația dificilă a Chinei este deosebit de descurajantă, nu doar din cauza dimensiunii și a influenței sale globale, ci și a unei distincții nedorite: Va deveni probabil prima țară care va îmbătrâni înainte de a se îmbogăți. În ciuda faptului că a devenit a doua cea mai mare economie a lumii, produsul intern brut (PIB) pe cap de locuitor al Chinei este încă mai mic de 40% din cel al Japoniei și de 20% din cel al SUA.
Viteza amețitoare a transformării Chinei a împins-o spre punctul de inflexiune mai repede decât alte țări. Dar politica copilului unic s-a dovedit a fi, de asemenea, un accelerator. Lansat în 1980 pentru a împiedica o creștere demografică, programul a sfârșit prin a grăbi apariția rezultatului opus. Beijingul a renunțat la această politică în 2016, dar rata natalității a continuat să scadă vertiginos.
Pe o planetă a cărei populație s-a dublat în ultimii 50 de ani, întrebarea arzătoare pentru China și națiunile mai dezvoltate poate părea ciudată: Cum pot ele evita un colaps demografic? Beijingul se străduiește să găsească răspunsuri.
Liderul suprem al Chinei, Xi Jinping, a promis să "îmbunătățească strategia de dezvoltare a populației" și să "stabilească un sistem de politici pentru a stimula rata natalității". Pentru a face față unei implozii demografice va fi nevoie de mai mult decât de o nouă repriză de inginerie socială. În China, ar putea chiar să forțeze o reglare de conturi cu privire la probleme spinoase precum egalitatea de gen, imigrația, îngrijirea bătrânilor și limitele înaltei tehnologii.
"Nicio țară nu a rezolvat vreodată această problemă", spune Yong Cai, demograf la Universitatea Carolina de Nord din Chapel Hill. "Acesta este un nou capitol care încă nu a fost scris pentru rasa umană".
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți StiriDiaspora și pe Google News
