Părintele Nicolae Chilcos este de origine român, dar a plecat de mai bine de un deceniu în Italia, pentru a se îngriji de enoriașii români din zona Siciliei. Acesta a povestit toată călătoria sa, atât fizică, cât și spirituală din România în Italia.
Cel care i-a schimbat viața părintelui este un prieten, tot un preot de la Catania, care l-a întrebat într-o zi dacă ar vrea să părăsească România, deoarece ar fi nevoie de un preot în zona Raguzei. Pe atunci era anul 2009. Astăzi, părintele Nicolae Chilcos își amintește cu drag de această decizie.
„M-am hotărât în scurt timp cu soția mea, am acceptat și apoi după întâlnirea cu Preasfințitul am pornit la drum spre Italia. Am venit aicea și am primit protopopia pentru preot, înființându-se astfel Parohia Victoria Raguza pe data de 01/01/2010. Iată mai avem puțin și împlinim 14 ani de când am plecat din România. Cu toate că n-am avut un interval de timp propus cât am să stăm, ce să facem? Pur și simplu ne-am lăsat în mâna lui Dumnezeu și anii au trecut.
Este o misiune frumoasă, un lucru extraordinar să slujești ca preot, dar mai ales în diaspora, acolo unde comunitatea se formează din români veniți din toate colțurile țării. Practic ai experiențe din toată România.”
Întrebat de gazda emisiunii "Departe de România", Gabriel Nuță-Stoica, cum a fost primit de românii din diaspora, părintele povestește că nu a fost ușor la început: „slujeam de la o duminică la alta în orașe diferite, în biserici diferite pentru românii pe care reușeam să-i adun”.
„Ca și până astăzi, nu toți românii mă primesc cu foarte multă căldură, dar cei care m-au primit m-au ajutat să mă integrez. Când am venit aici, nu era biserică, nu aveam nimic decât o soție și un copil mic. Am primit de la nașul meu, preot din România, o evanghelie, un liturghier, o cruce, două sfeșnice. Un prieten m-a ajutat cu o cădelniță. Am primit așa de la prieteni câte ceva, strictul necesar. Am plecat cu o geantă mică din România și am început să fac misiune aicea.
La început am mers printre sere, prin locurile publice. Puneam afișe pe la Lidl, pe la supermarket-uri cu numele meu și numărul de telefon. Vorbeam cu românii pe care-i vedeam. Se cunoștea așa un pic, că sunt români intrând, ieșind din supermarket-uri mă prezentam.
Mergeam în sere unde auzeam că lucrează mulți români și ceream voie de la patroni să mă prezint, îi invitam la slujbă. Încet, încet s-au dezmorțit lucrurile și neavând biserică, slujeam de la o duminică la alta în orașe diferite, în biserici diferite, totdeauna cu gentuța de prim ajutor în portbagajul mașinii, mergeam, desfăceam, slujeam pentru românii pe care reușeam să-i adun și mă mutam de aici colo.”, spune preotul.
„Mulți m-au primit cu mult drag și încet-încet a ajutat și faptul că am venit la sfârșitul anului 2009. Am prins imediat Crăciunul, un moment important pentru a se aduna oamenii și imediat, la câteva luni, la începutul primăverii am prins Paștele. Iarăși, un moment și mai important în care, neașteptat, am adunat cred că deja vreo 200 de români.
M-au primit cu entuziasm mult. Nu se așteptau că le va ajunge vreodată un preot în zonă, dar Dumnezeu s-a îngrijit de ei, s-a gândit la sufletele lor și m-a trimis aici în zonă.”, continuă părintele Nicolae Chilcos.
Unul dintre obiectivele părintelui este ca toți românii din această zonă a Italiei să fie uniți și să se ajute la nevoie. Și poate spune că a ajuns cu siguranță să reușească această performanță în aproape 14 ani.
„Întotdeauna chiar cu această expresie le spun oamenilor trebuie să fim deschiși și să avem multă dragoste față de toți românii și toți cei care vor să vină și să facă parte din această frumoasă, binecuvântată familie a bisericii. Toți sunt bine veniți oricând, indiferent de unde vin, ce fac, cum se numesc, nu are importanță.
Biserica este o oportunitate excepțională să vii să te integrezi cu atâta ușurință în mijlocul unor oameni adunați repet din toate colțurile țării și care se comportă ca o familie. Chiar au fost momente în care oamenii au fost la necaz și am văzut cum cei din biserică imediat au, sărit în ajutorul omului, l-au sprijinit, poate cu o îmbrățișare, poate cu un cuvânt bun. Câteodată s-au adunat și niște bănuți.
Avem niște proiecte prin episcopii în care ajungem la oamenii nefericiți care nu reușesc nici măcar să se întrețină, să aibă ce pune pe masă sau poate au mai mulți copii.”, explică Nicolae Chilcos.
------------------------------------------------------------------
Puteți viziona mai jos emisiunea "Departe de România", moderată de Gabriel Nuță-Stoica.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți StiriDiaspora și pe Google News