Orașul este bombardat zi și noapte: bombele cad în zone rezidențiale, peste școli și spitale. În urma bombardamentelor, maternitatea și Teatrul Dramatic, în care se adăposteau sute de civili, au fost distruse.

Afina Khadzhinova, o locuitoare din Mariupol, a declarat pentru Current Time că familia ei și familia prietenei ei au reușit să iasă din Mariupol pe 15 martie.  

„În Mariupol nu avem căldură, electricitate, apă, comunicații mobile, internet, gaz. Gazul a fost oprit, apropo, ultimul. Nu puteam nici să încălzim apa. Oamenii au început să iasă în stradă, să pună grătare afară, au scos  grătarele și din frigiderele, au tăiat copaci și au adunat tot felul de lemne de foc. Și au început să gătească. 

Citeste si: Situație disperată în Mariupol: Oamenii folosesc apă potabilă din calorifere și bălți

La șase dimineața te trezești, te uiți pe fereastră și vezi deja că sunt bărbați care se fac focul. Îți scoți oala, cratițele, gătești ceva, fierbi. Aduceam apă de la izvor. Pe timp de pace, de la izvor luau apă oamenii care nu aveau posibili cumpărau de la magazin. Dar vă spun că și această apă avea sedimente. Ne-am obișnuit cu gustul în timp, am băut-o doar după ce am fiert-o. Aveam noroc că locuiam aproape de izvor. Dar în alte zone, oamenii nu aveau acces la apă. Polițiștii și militarii veneau la izvor, unde este și o pompă, și luau apă în camioane pentru oamenii din oraș”, spune Afina Khadzhinova.

„Este o catastrofă umanitară ceea ce se întâmplă la Mariupol 

„Noi am avut noroc. Cred că Dumnezeu și-a pus mâinile peste casa mea și ne-a protejat până în ultima clipă. Din fericire, am locuit în casă până în ultima zi de plecare. Casa noastră a fost întreagă, ferestrele erau întregi. Unii oamenii au locuit în pivnițe cu copii câte două-trei săptămâni. Prietena mea cu doi copii a schimbat multe adăposturi.

Este o catastrofă umanitară ceea ce se întâmplă la Mariupol. Am împărțit  produsele ca să ne ajungă mai multe zile. Mama a făcut gogoși. O gogoașă avea 100 de grame și ne ajungea pentru o jumătate de zi. Am gătit fulgi de ovăz, câte un polonic  de persoană. Ouăle le puneam în gogoși sau în clătite.

Cu o zi înainte de plecarea noastră, niște măcelari au adus oase congelate fără carne, pe care ni le-a împărțit.  Am fiert oasele  din care a ieșit un fel de bulion, necesar pentru organism. Am trăit într-un stres constant. În primul rând, avioanele  bombardau fabricile, blocurile, casele. De asemenea, era periculos să mergi după apă, pentru că în apropiere era un câmp, iar acolo cădeau în permanență obuze”, a mai povestit Afina Khadzhinova, pentru Current Time.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți StiriDiaspora și pe Google News