Conform mărturiei oferite de Alina publicației La Mar de la Onuba, compania a adus-o din Zaragoza în Huelva și a concediat-o după șase zile de muncă, lăsând-o pe stradă cu doar o sută de euro în buzunar. 

Anunțul în cauză, publicat și în mass-media digitală și pe rețelele sociale ale românilor, îndeamnă femeile să culeagă căpșuni în Huelva. „Contractul”, specifică anunțul, „se face de îndată ce ajungeți la Huelva”. Oferta include un salariu de 40 EUR pe zi pentru 7 zile lucrătoare. Salariul unui muncitor agricol, după o recentă hotărâre a Curții Supreme, nu poate fi mai mic de 44,99 euro, echivalentul salariului minim interprofesional.

Programul de lucru stabilit prin Convenția colectivă a ținutului rural din provincia Huelva este de 6,5 ore pe zi (39 de ore pe săptămână repartizate pe șase zile, a șaptea zi a săptămânii fiind odihnă plătită). Revenind la anunț, compania va fi responsabilă și de transportul de la Madrid la Huelva și, odată ajuns în provincie, de cazare, apă și electricitate. Și, într-o stare de alarmă din cauza pandemiei COVID19, efectuarea unui test PCR pentru a exclude prezența coronavirusului înainte de a se alătura companiei.

„Nu mi-au dat instrucțiuni pentru a efectua testul PCR. Nu înainte de a călători la Huelva și nici înainte de a începe să lucrez. Nici nu mi-au pus la dispoziție măști sau mănuși, nici o bonetă a cărei utilizare este obligatorie și nimeni nu mă avertizase că trebuie să cumpăr. Nici nu mi-au oferit salariul pentru cele două zile în care am lucrat în decembrie, pentru care mi-au plătit mai puțin decât ceea ce mi se cuvine”, asigură Elena.

„Cazarea, situată într-un depozit”

Pe 29 decembrie, Alina a ajuns la stația de autobuz Huelva, unde o aștepta o femeie care „nici măcar nu mi-a dat timp să cumpăr mâncare”. „Mi-a spus să nu-mi fac griji, că mai sunt și alte fete la fermă care aveau o mașină și că mă vor duce în cel mai apropiat oraș, care se află la 9 kilometri distanță, să îmi fac cumpărăturile”.

„Am ajuns la fermă pe la opt și jumătate seara și nu mă aștepta nimeni de la companie. Un bărbat a deschis poarta fermei, care era închisă. Alicia m-a dus direct la cazare și mi-a spus că însoțitorii mă vor informa acolo”. Și a plecat.

„Cazarea este situată într-un depozit cu două etaje, al cărui rânduri de paturi sunt supraetajate, cu puțin spațiu de locuit”. Regulamentele stabilesc minimum 4 metri pătrați ca „spațiu de locuit”, inclusiv patul. I s-a atribuit un dulap cu încuietoare.  „Am văzut facilitățile și am văzut aceste deficiențe, despre care am raportat companiei, astfel încât să le poată rezolva”.

Când Elena a vrut să meargă în oraș pentru a-și face cumpărăturile, a descoperit că niciuna dintre fete nu avea mașină. Muncitorii care stau la fermă au „ajutorul” a doi angajați ai companiei, unul de origine română și celălalt marocan, percep cinci euro pentru fiecare călătorie dus-întors. „Trebuie să-i suni în avans și nu sunt întotdeauna disponibili”. „De asemenea”, se plânge Elena, ușa de acces la fermă „este blocată”. În afara orelor de birou, pentru a părăsi sediul, „a trebuit să ne târâm pe pământ pentru a ieși printr-o gaură făcută sub gard de colegi”.

„Marcela a început să țipe la mine pentru că nu avea capul acoperit”

Miercuri, 30 decembrie, la ora 08:00, a fost prima zi de lucru a Elenei. Când a ajuns la bloc i-au spus că responsabilul era Marcela, o româncă. Elena a mers la ea pentru a se prezenta și a cere atât contractul de muncă, cât și informații despre condițiile sale de muncă.

Înainte de a vorbi, Elena spune: „Marcela a început să țipe la mine pentru că nu avea capul acoperit. Nu înțeleg de ce a trebuit să-mi vorbească pe acel ton, foarte agresiv și jignitor”, se lamentează tânăra. Managerul i-a refuzat permisiunea să meargă la birou și să vadă despre contractul său. Ea i-a dat un jeton echipat cu un cip cu care compania numără cutiile colectate. Ea a avertizat-o că va trebui să plătească 30 de euro dacă îl va pierde.

„Nimeni nu mi-a explicat cum să culeg căpșunile, ci doar mi-au strigat să merg mai repede și să fiu atentă cu fructele”. În acea zi, ea a lucrat, după cum nota în caietul său, cinci ore și jumătate. Fără mască și fără păstrarea distanțelor de siguranță. Însoțitorii au râs când am întrebat despre asta”, spune Elena în interviul cu La Mar de Onuba.

A doua zi, 31 decembrie, ziua a durat până la prânz, doar patru ore. La 1 ianuarie, compania a decontat prin transfer salariul Elenei pentru cele două zile din decembrie. În total, 52,65 €, din care 40 de euro au fost reduse, livrate în numerar la sosirea în Huelva. 37.34 lipseau pentru a atinge, cel puțin, minimul stabilit.

„Uită ce am pus în anunț, pentru că totul este o minciună”

Pe 2 ianuarie, sâmbătă, ziua a fost de cinci ore. Duminică a muncit de la 8.30 la 15.30. Elena și-a notat orele în caiet, împreună cu propriile sale relatări despre cât ar trebui să primească în funcție de informațiile furnizate de colegii ei.

„Uită ce am pus în anunț, pentru că totul este o minciună”, îi spusese un manager. „În decembrie, salariul este de 37 de euro dacă lucrezi cu normă întreagă. Dacă nu vă plătesc doar orele efectuate. Când trebuie să lucrați ore suplimentare, acestea sunt plătite cu șapte euro”. Contractul colectiv stabilește că orele suplimentare trebuie plătite cu o creștere de 75% față de valoarea orei obișnuite. Ceva mai mult de 12 euro.

Marți, 4 ianuarie, Elena a reușit să se prezinte la birouri pentru a-și revendica contractul și pentru a afla despre condițiile reale. O femeie pe nume Mari („sau Meri”) i-a spus că la momentul respectiv nu avea contractul la îndemână, dar că o vor suna în curând pentru a-l semna și pentru a-i da o copie. În acea zi a lucrat până la 13:15. Aproximativ cinci ore.

Trebuie să părăsească cazarea a doua zi dimineață

La ora 17:30, Mari (sau Meri) a apărut cu o altă persoană la cazare. El a informat-o că nu va continua să lucreze la companie și că trebuie să părăsească cazarea a doua zi dimineață. Că atitudinea sa a generat respingere în colegii săi și că productivitatea sa a fost scăzută. I-a înmânat un plic cu 95,71 euro în numerar, decontarea calculată de companie o dată cu deducerile corespunzătoare. Câteva ore mai târziu i-a trimis salariul pe cele patru zile ale lunii ianuarie. Îi citaseră doar două zile, nu trei. Pentru fiecare dintre aceste două zile, compania i-a plătit salariul minim interprofesional: 44,99 €. 

Alina Elena V. a venit la Huelva cu intenția de a lucra câteva luni la acea companie. Este convinsă că i s-a oferit postul pentru că era româncă și că a fost concediată pentru că „a pus întrebări” și și-a revendicat contractul.

„Cred că se așteptau la un alt tip de român”

„Cred că se așteptau la un alt tip de român”, spune cu regret tânăra, care va împlini 27 de ani luna viitoare și care locuiește în Spania de când avea 11 ani. Ea susține că propriii coechipieri i-au spus că productivitatea ei este bună și că a strâns în fiecare zi aceleași cutii ca și restul lucrătorilor. Că fructul s-a epuizat în câteva ore. De fapt, și conform celor notate în caietul său, doar una din cele șase zile lucrate a ajuns la „șapte ore” ale zilei de lucru.

Din 5 ianuarie, ea stă într-un adăpost pentru trecători în capitala Huelva, unde poate sta maximum șapte zile. Ea speră să găsească un alt loc de muncă într-o companie din sectorul agricol.

„Cu siguranță va exista o companie care respectă regulile, plătește ceea ce este stabilit și în care managerii nu mă respectă”, a conchis Alina.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți StiriDiaspora și pe Google News