„O să povestesc nedreptățile, indiferenţa, neglijență, lipsa de comunicare a personalului medical şi abuzurile săvârşite. (...)  Mama avea 65 ani. De 2 ani era la pensie. Am cerut prin adresa depusă în 12 august să mi se elibereze copie după analize, teste, fişa de observaţie şi RMN, CT pentru a cere o opinie separată, independentă de la Institutul Național de Boli Infecțioase Prof. Matei Balș Bucureşti şi, eventual, pentru un transfer acolo. Nici până în ziua când am ridicat trupul nu am primit aprobarea şi documentele solicitate“, povesteşte bărbatul.

„Neputinţa, frustrarea şi întrebările au rămas ...“

„Şi uite asa tristeţea, durerea, disperarea, neputinţa, frustrarea, întrebările au rămas în viaţa mea, a fratelui meu, a tatălui şi a altor cunoştinţe, rude, prieteni. Am insistat să o văd cât era internată. Am sunat zilnic, am încercat să păstrez legătura, să mă informez, să aflu veşti. Aproape toate erau încurajatoare, bune, era speranţă şi nădejde. Dar dezamăgirea, tristeţea şi disperarea au atins limite greu de suportat când am dus hainele mamei să fie îmbrăcata cu un costum drag ei, să fie încălţată cu pantofi, personalul medical, care supraveghea predarea trupului mamei, au refuzat categoric, afirmând că aşa e protocolul de la Ministerul Sănătăţii, de la ISU, de la Arafat, că în cazurile de deces de Covid, morţii nu se îmbracă. Mama, biata mamă, era dezbrăcată şi aşa au tras fermoarul sacului cu fund dublu şi au pus capacul sicriului peste ceea ce era  trupul şi zâmbetul trist al mamei mele. Ce să fac, cum să procedam ca familie, ca prieteni şi cunoştinţele să vadă ce incredibile vremuri trăim“, a mai spus Nagy Ovidiu Marian.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți StiriDiaspora și pe Google News