O anchetă a ONG-ului WeWorld, în colaborare cu Tempi Moderni, a cercetat sistematic, timp de șase luni, condițiile nemiloase în care lucrează muncitorii de pe câmpurile italiene unde cresc anghinarele violete, strugurii DOCG și roșiile de calitate superioară.
Cu mare dificultate au obținut mărturiile unor persoane care suferă o dublă și uneori triplă exploatare: "Suntem femei, străini și negri. Ne dau mult mai puțin decât bărbaților. Cât de mult? La început ne promit chiar și cinci euro pe oră pentru aproape douăsprezece ore pe zi, apoi, la sfârșitul lunii, în plic sunt doar șase sute".
„Aici, în Toscana, am mers la culesul strugurilor, am umplut lăzi cu roșii, ceapă, salată, spanac, de la 7 dimineața la 18.30. Chiar și când eram însărcinată, până în luna a șaptea. De multe ori, însă, caporalii m-au plătit cu multe ore mai puțin decât ar fi trebuit. Totul este foarte dificil”, explică Mary, o femeie venită din Nigeria.
La fel spune și o femeie care și-a riscat viața pe vasul spre Sicilia: „Călătoria pe mare a fost îngrozitoare. Am văzut oameni murind, am fost salvată printr-un miracol: după debarcare am fost internată într-un spital italian timp de o săptămână”.
În Val Cornia îi insultau: "Sunteți niște animale! Sunteți niște sclavi!". Românca Adriana poartă semnele acestei uzuri: "După ani de zile în care am stat aplecată și am cules anghinare, spanac și pepeni, astăzi merg prost, mi-e greu să-mi mișc spatele, am artrită la mâini.”, spune ea conform presei italiene.
Femeile nigeriene, de exemplu, merg direct de la centrele de primire la ferme: câmpii înțesate de plante sau copaci care se întind cât vezi cu ochii. Este imposibil să te apropii de ele pe câmp. Ele sunt păzite de gardieni brutali: "Ne spuneau mereu "Repede, repede!" și nu aveam niciodată o pauză. Doar câteva minute chiar și pentru a bea apă. Trebuia să mănânci practic pe furiș. Unii nici măcar nu mâncau, așteptau până seara pentru masa de la centrul de primire".
"Cel mai greu sezon este cel al roșiilor", adaugă Mary. "Lucram chiar și în cele mai fierbinți ore. Nu exista umbră. Nu aveai scăpare. Soțul meu a văzut că sunt bolnavă și s-a plâns, dar nu ne-au dat nici măcar o pălărie".
Chiar și iarna este grea. Sonya, cetățean indian, a suferit un avort spontan: "Medicul de la Urgențe a spus că am petrecut prea multe ore în picioare în fiecare zi. Și apoi multe ore cu mâinile scufundate în apă cu gheață, spălând legume și fructe. Nu aveam mănuși: făceam totul cu mâinile goale. Apa cu gheață este teribilă, îți îngheață tot corpul".
De multe ori, muncitorii semnează contracte care nu sunt respectate. Totul este manipulat: sunt înregistrate ore și zile minime, deducerile sunt umflate, iar unele elemente ale salariului sunt omise. Există un dat care ne permite să înțelegem această evoluție a exploatării: Toscana este a doua regiune după Puglia în ceea ce privește numărul de ore de muncă "contractate" de "companii subcontractante": acestea sunt "fermele fără pământ", care furnizează forță de muncă altora.
Societăți individuale, societăți cu răspundere limitată sau cooperative, în multe cazuri conduse de străini, care furnizează forță de muncă la costuri extrem de scăzute. Proprietarul încheie un contract care acoperă fiecare aspect al agriculturii: este conștient că numai încălcând regulile se vor obține aceste rezultate, dar nu răspunde în fața legii.
"Când am cerut o mărire de salariu, ne-au amenințat", spune românca Adriana, "aproape că nu mai aveam bani să trimitem acasă, în România, pentru mama mea și cei doi fii ai mei. Unul dintre ei este bolnav, are nevoie de îngrijire'.
"În Toscana, am descoperit femei care au suferit deja nedreptate și exploatare, înainte de a le experimenta din nou pe câmp", comentează Margherita Romanelli, coordonator al zonei de proiecte Europe & Advocacy a WeWorld.
„Este necesar să intervenim pentru a combate acele comportamente antreprenoriale iresponsabile care creează încălcări grave pentru muncitori, dar și pentru consumatorii care cer din ce în ce mai mult produse etice și care se trezesc, în ciuda lor, să fie părți inconștiente la un mecanism de tergiversare”.
Maria ne vorbește de la o fermă unde fiecare măslin are propriul canal de irigare, iar rândurile de viță de vie sunt perfecte: plantele valoroase sunt tratate mai bine decât oamenii.
"Când am văzut la supermarket prețurile legumelor pe care le culeg, m-am întrebat de ce ne plătesc atât de puțin...".
În Toscana, însă, există sindicate și instituții gata să îi sprijine, chiar dacă cei care îi denunță știu că nu își vor mai găsi niciodată un loc de muncă. Așa cum i s-a întâmplat Ecaterinei:
"Am 55 de ani, lucrez la câmp de când am venit din România, acum aproape treisprezece ani. Înainte, nu mă apăsa atât de tare. Acum simt că nu mă mai pot ridica atunci când mă aplec. Ce mă voi face, unde mă voi duce dacă voi fi concediatĂ, mă întrebam. Cine va da de lucru unei femei străine, bătrâne și slabe? Și așa am continuat, îndurând durerea. Apoi am spus "ajunge".”
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți StiriDiaspora și pe Google News