Povestea ei începe cu aproape un deceniu în urmă, când, la doar 19 ani, era pe punctul de a-și încheia studiile la Liceul Gramsci din Olbia, Sardinia, și visa să urmeze academia militară din Italia. Cu toate acestea, planurile ei au fost date peste cap de un răspuns care a venit mult prea târziu.

Adeline s-a mutat în Italia la vârsta de nouă ani, împreună cu sora sa mai mică, Nicole, și părinții lor. După zece ani de trai în Sardinia, părea firesc să aplice pentru cetățenia italiană, mai ales că își dorea să își continue studiile în Italia și să intre în forțele aeriene.

„Voiam să merg la studii în Sassari, mă vedeam deja la academia militară”, povestește Adeline, cu speranța că cererea ei de cetățenie va fi procesată rapid, conform presei străine.

Procesul birocratic a fost mult mai complicat decât și-ar fi imaginat 

„Aveam nevoie de mai multe documente decât pentru a aplica direct în România, cu traduceri, notari și, pe scurt, o călătorie deloc neglijabilă și totul pe cheltuiala mea. De fapt, pe cheltuiala părinților mei, care au trebuit să scoată din buzunar 2.000 de euro”, își amintește Adeline.

Între timp, au apărut și alte obstacole: documente lipsă, semnături care trebuiau obținute, hârtii care păreau de prisos, dar care au necesitat o a doua călătorie între Italia și România. După ce a finalizat toate formalitățile, cererea sa a fost transmisă de la birourile municipale din Olbia către Sassari, cu promisiunea că totul va fi gata „într-un an”.

Anul a trecut, dar răspunsul a întârziat să apară. „Am început să insist, explicând că trebuie să grăbesc procesul, că trebuie să mă înscriu la academie”, spune Adeline. Dar nu s-a putut face nimic. „În acel moment am fost foarte tristă, uram Italia și legile ei”, adaugă ea.

Dezamăgită, a decis să își ia viața în propriile mâini și să plece în Irlanda, unde a studiat limba engleză, iar mai târziu în Germania, unde și-a refăcut viața. Aici trăiește și astăzi, având o fiică și o casă, fără să mai aștepte cetățenia italiană.

Citește și: Un medic născut în Italia se chinuie de 34 de ani să obțină cetățenia italiană: "Nu vreau să știu cum se comportă cu ceilalți"

Românca a fost contactată după șapte ani pentru cetățenia italiană

În 2023, la șapte ani de la depunerea cererii, Adeline a primit un telefon care ar fi trebuit să fie o veste bună: „Puteți merge la tribunal pentru a depune jurământul, cererea dumneavoastră de cetățenie italiană este aprobată”. Dar pentru ea, era deja prea târziu. „Am spus că nu mă mai interesează, mi s-a spus: «Uită că doare, este o oportunitate pe care ți-o dăm»”, povestește Adeline.

Răspunsul ei a fost ferm: a închis telefonul, a șters numărul și l-a blocat. Pentru ea, Italia și-a pierdut oportunitatea. Cazul ei rămâne un exemplu de cât de anevoios și frustrant poate fi procesul de obținere a cetățeniei în Italia, un „bau-bau” pentru toți cei care visează să devină cetățeni italieni. „Acel moment mi-a schimbat viața, dar mi-am găsit drumul în altă parte”, conchide Adeline Burus.

---------------------------------------------------------------------------------------

Dacă doriți să fiți notificați direct pe WhatsApp, atunci când apare o nouă știre de interes EXCLUSIV pentru românii din ITALIA, puteți intra pe grupurile de WhatsApp al cititorilor fideli StiriDiaspora accesând următoarele linkuri: 

-> https://chat.whatsapp.com/DIfmKOQTNNO5InDDSWwifG 

-> https://chat.whatsapp.com/JCB7XM4tEl08V1iMcc9g8N 

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți StiriDiaspora și pe Google News