Aşa-numitul Regulament Dublin stipulează că cererile de azil vor fi procesate de ţara unde migranţii au intrat pe teritoriul Uniunii Europene. Totuşi, solicitanţii de azil nu mai pot fi trimişi înapoi în ţara de primă intrare dacă au petrecut cel puţin şase luni în altă parte.
În luna martie, Germania a suspendat aceste transferuri din cauza pandemiei de COVID-19 şi le-a reluat abia la jumătatea lui iunie. În plus, această ţară a suspendat şi termenul-limită de şase luni.
Acest lucru a însemnat o deviere de la interpretarea juridică dată de Comisia Europeană, care a precizat în mod clar, în aprilie, că perioada de şase luni după care o ţară de destinaţie devine responsabilă pentru cererea de azil se aplică şi în timpul pandemiei.
Autoritatea federală germană pentru migraţie (BAMF) a informat aproximativ 21.700 de solicitanţi de azil până la 1 iunie că termenul a fost suspendat.
În circumstanţe normale, responsabilitatea pentru cele aproape 2.600 i-ar fi revenit Germaniei.
La începutul lunii iunie erau în aşteptare 9.300 de procese judiciare contra deciziei BAMF.
Luise Amtsberg, responsabilă a Partidului Verde pentru politica privind refugiaţii, a criticat dur acţiunile Ministerului de Interne german. Ea a calificat drept ''nebunie birocratică'' faptul că oamenii trebuie să se adreseze justiţiei cu privire la transferarea lor.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți StiriDiaspora și pe Google News