Florentina (54 de ani), soția unui decedat Covid-19, mărturisește cu lacrimi în ochi, însă cu o urmă de speranță, că a văzut cu proprii ochi efectele virusului. Spune că de când a fost preluat de salvare, nu și-a mai văzut soțul, iar  în urma simptomelor prezentate  a fost  pentru prima dată când l-a simțit că tremură. Spune, plină de emoție, că sufletul soțului ei va supraveghea asupra celor dragi.

„A urcat în salvare și de atunci nu l-am mai văzut. Am văzut efectele acestui virus asupra soțului meu. Deja erau câteva simptome. Nu voiam să recunoaștem că suntem în situația această. A început febra. A venit salvarea. A vrut să își ia rucsacul cu care a fost la olimpiada de informatică, tabletă, o carte, o iconiță, lucrusoarele de care nu se despărțea. A fost pentru prima dată când l-am simțit că tremură. A luptat foarte mult să trăiască. Merita să trăiască, pentru că era puternic, dar îmi spunea că nu își mai putea controla corpul, era foarte rău. Eram într-o perioada liniștită, în care copiii au crescut. Îmi amintesc că în iarnă, la Vatra Dornei, la sky, pentru prima dată ne răsfățăm la un pahar de vin fiert și ne bucurăm că copiii au crescut frumos.

Era o perioada în care să ne răsfățăm și să ne bucurăm de creșterea lor. Probabil de undeva din lumea sufletelor se va bucură și George, soțul meu. Ne rugam să lupte în continuare și să nu plece de lângă noi, totuși a fost doborât nedrept. I-am pregătit pe copiii cu o veste bună și cu o veste rea, băiețelul mi-a sous: «Mama, tată e îngeraș. Când bate vântul, ne aduce mai mult suflet din partea lui». Când vin norii, băiatul meu are imaginație bogată și spune că ploaia și curcubeul vine de la tată. Își imaginează o lume a sufletelor acolo în cer. Cred că este salvator. Sunt datoare soțului meu, pentru că nu știm cum a luat virusul, dar aș vrea că toată lumea să se protejeze mai bine”, povestește Florentina, potrivit gandul.ro.

Bolnav infectat și vindecat de coronavirus: „Aveți curent în casă. Ați văzut curentul? Când bagi degetul, te-ai fript, dacă nu ești atent!”

Tudor (46 de ani), bolnav infectat și vindecat de coronavirus se destăinuie și spune că cel mai greu moment a fost când credea că nu își va mai vedea fiica. Un alt moment marcant a fost când încerca să se ridice, dar organismul nu-i permitea. În final, bărbatul avertizează și spune ca fiecare să fie cât mai precaut.

„Mi-a fost greu pentru că am o fetiță de 14 ani și am crezut că nu o mai văd. Am zis să vină noaptea. A doua zi, să vedem. Când îți plânge copilul și îți spune: «Tată, când vii acasă?» Iar tata nu putea să vină acasă, eram legumă. Mureau foarte mulți oameni și tineri. A fost un caz, a discutat cu nevasta la telefon, a pus mâna pe piept și a murit instantaneu. Fără alte boli, mintea îmi spunea: «Ridică-te și du-te», dar organismul nu mă ajuta cu nimic.

Aveți curent în casă. Ați văzut curentul? Când bagi degetul te-ai fript. Așa e și aici. Când bagi degetul, te-ai fript, dacă nu ești atent! Doamne ferește! Asimptomatic sau nu, îl duci la bunici, familie”.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți StiriDiaspora și pe Google News