„A fost un sentiment atât de puternic încât nici nu puteam să stau. Era o zi ploioasă de noiembrie încât nimic nu te încuraja să o iei spre Ucraina, o țară în care nu am fost niciodată, i-am spus soțului meu: Haide să mergem. Simt foarte puternic că trebuie să ajungem acolo. Nu știu de ce. Vom lua legătura cu familia Pătraș ca să vedem ce nevoi ar fi în acea localitate. Mai urgente pe care trebuie să le rezolvăm.

Sunt familii care nu ai nici sobe, era noiembrie, începea frigul și zăpadă. Niște sobe e nevoie, niște îmbrăcăminte, niște alimente. Nu am simțit că trebuie să mă bat pentru această viața. Mi-am dat viața în mâna lui Dumnezeu pur și simplu. Am fost într-un moment în care am fost la limită. Și în acel moment îmi aduc aminte rugăciunea mea către Dumnezeu, de abandonare completă: Doamne, nu știu care e planul tău pentru mine, care e sensul vieții mele pe acest Pământ. I-am spus: Doamne, vreau să văd că tu ai un plan cu viața mea! Minunea s-a întâmplat cu mine.

Aveam eu planurile mele, agenda mea de ce trebuie să fac pentru a crește, dar în acel moment mi-am spus așa: Doamne, vreau să fiu glasul celui care nu ar glas! Vreau fa tu să-ți împlinești planul pe care tu îl ai cu mine.

Ajungând în Ucraina, știu că era noapte și ea mi-a ieșit în cale cu doi copilași, avea un trup atât de firav. Am coborât din mașină, dârdăia de frig, am luat-o în brațe și acel moment m-a impactat atât de mult. Am întrebat familia Kamilei și pastorul John: Mi-au spus că nu are nicio șansă. Medicii au spus că este la limită. Nu știam cum va continua povestea. Dar ea a rămas în sufletul meu atunci.

Venind din Ucraina în România, mi-au amorțit picioarele. Toți ai mei mi-au zis: Trebuie să te vadă un medic din Ungaria. Cu o zi înainte să ajung la medicul din Ungaria mi-a venit imaginea Kamilei în minte. Mi-am zis: E șansa Kamilei! Trebuie să fac rost de RMN-ul ei. Poate și pentru ea este o șansă. Nu aveam niciun gând vizavi de mine. Parcă simțeam că e pentru ea. Medicul de acolo mi-a spus: Se poate face, dar e operație foarte riscantă. M-am prins de firul acela de speranță și credeam din toată inima că lucrurile pot să se întâmple frumos! Dumnezeu a pregătit atât de frumos lucrurile, Dumnezeu mi-a pus lucrurile în brațe și mi-a spus: Ia-le!", a povestit Nicoleta la Antena 3.

„O iubesc pe Nicoleta”

Lara Șimandan, fetița naturală a Nicoletei a povestit că s-a bucurat când în casa lor au apărut Kamila și Jana (sora Kamilei, n.red.)

„M-am bucurat. A fost un pic și greu și ușor să mă împrietenesc cu Kamila. Am simțit că trebuie să împart și cu ele. Așa m-a învățat mami”, a spus Lara.

Vizibil emoționată și lipită de Nicoleta, Kamila a spus simplu: O iubesc pe Nicoleta. Da, mă simt bine aici. Nu-mi mai aduc aminte când eram bolnavă.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți StiriDiaspora și pe Google News