La cimitirul din Nurdağı, oraş din provincia turcă Gaziantep, mormintele săpate sunt marcate cu pietre funerare goale sau doar cu bucăţi de pânză ruptă, luate de la hainele victimelor pentru a le identifica. În curând, nu va mai fi loc pentru noi morminte, relatează The Guardian.
Pe stradă, zeci de cadavre zac unele peste altele într-un şir de camionete, aşteptând să fie îngropate. Cinci imami oficiază continuu slujbe de înmormântare în masă, la Nurdagi, uneori pentru până la 10 victime odată.
În lipsa unui loc de rugăciune, înmormântările în masă din Nurdağı şi din restul sudului Turciei sunt oficiate în aer liber.
"Patruzeci la sută dintre oamenii care locuiau în acest oraş ar putea fi dispăruţi. Am pierdut numărătoarea cadavrelor pe care le-am îngropat de luni. Am amenajat o extensie a cimitirului. Sunt încă oameni sub dărâmături. Îi vom îngropa şi pe aceştia după ce vor fi recuperaţi. Îngropăm cadavrele chiar şi noaptea târziu, cu ajutorul cetăţenilor care vin să ne ajute", a declarat Sadık Güneş, un imam din Nurdağı.
În aşteptarea medicilor legişti şi a procurorilor, locuitorii unor oraşe din Turcia au adunat cadavrele pe stadioane sau în parcări, pentru a le oferi rudelor posibilitatea de a-i identifica rapid pe cei dragi înainte de a li se elibera un certificat de deces.
Un cimitir din oraşul Osmaniye, din sudul Turciei, a rămas fără locuri, în timp ce în afara oraşului Kahramanmaras, în apropiere de epicentrul cutremurului, un cimitir improvizat s-a umplut cu atât de multe cadavre, încât sunt folosite drept pietre funerare scânduri şi blocuri de beton adunate din dărâmături.
Salvatorii din Kahramanmaraş găsesc, adesea, doar părţi de corp. Un angajat povesteşte că a încercat să identifice o victimă arătându-le familiilor îndurerate doar un braţ retezat, singurul extras din ruine, în speranţa că vor recunoaşte culoarea lacului de pe unghii, pentru a obţine un nume pentru persoana decedată.
În Jinderes, în nord-vestul Siriei, un oraş plin de oameni refugiaţi din cauza celor zece ani de război civil, cei care au supravieţuit bombardamentelor şi atacurilor cu gaze chimice a trebuit din nou să fugă pentru a-şi salva viaţa în timp ce clădirile se prăbuşeau.
"Am fost uluit de grozăvia scenei. Distrugerile care s-au abătut asupra oraşului sunt terifiante", a povestit Yasser Abu Ammar, membru al Apărării Civile Siriene sau Căştile Albe. Eforturile lor de salvare au continuat pe tot parcursul săptămânii, încetinite de lipsa de utilaje şi de asistenţă.
Oraşul Idlib a rămas în mare parte închis şi izolat de lumea exterioară până când şase camioane ale Naţiunilor Unite au ajuns în provincie, joi, oferind o linie de salvare, abia la câteva zile după cutremur.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți StiriDiaspora și pe Google News