În timp ce restricții de ieșire stricte se aplică în Germania din cauza pandemiei de coronavirus, Ancuța urcă într-un avion spre România. Are o slujbă de culegător de căpșuni la o fermă din Saxonia Inferioară. Acest lucru pare tentant, deoarece în Germania se aplică salariul minim legal de 9,35 EUR. În România este doar 2,81 euro, relatează br.de.
Ca mulți români, Ancuța vine în mod regulat în Germania pentru a câștiga bani pentru fiica ei Maya, de cinci luni. A lăsat-o acasă cu bunica în România deși i s-a rupt inima. Dar nu are de ales: nu a avut niciodată un loc de muncă plătit acasă.
Dar o lună mai târziu, Ancuța vrea să părăsească ferma din Saxonia Inferioară cu alți 40 de români. Sunt nemulțumiți, nu și-au primit contractele de muncă și se tem că ferma nu le va plăti salarii suficiente. De aceea, au încetat să lucreze de câteva zile și își așteaptă banii.
Scene de genul acesta se desfășoară iar și iar pe instanțele germane. De aceea sindicatele și-au înființat centre de consiliere. Aceștia informează lucrătorii străini de recoltă despre drepturile lor.
„Mulți nu au auzit niciodată de salariul minim”, spune Oskar Brabanski de la centrul de consiliere „Mobilitatea echitabilă” a Confederației Sindicale Germane (DGB).
Împreună cu colegul său Marius Hanganu, merge pe câmpurile bavareze. Inopinat și mai ales nu spre deliciul fermierilor. Marius vorbește română, Oskar vorbește poloneză. Pentru a lua legătura cu muncitorii, aceștia își dau cărțile de vizită. Nu este o muncă ușoară, pentru că lucrătorii din recoltă se tem de deducerile din salarii sau de concediere dacă vorbesc cu sindicaliștii.
Dar unii încă îi contactează. Apoi, Marius și Oskar pot verifica contractele de muncă. În caz de încălcări, aceștia însoțesc muncitorii la curtea muncii.
Oskar Brabanski explică: „Destul de des oamenii nu știu pe cine să contacteze și apoi acceptă mai puțin decât salariul minim pentru că nu vorbesc limba germană și nu își cunosc drepturile”.
Românii au acum și sprijin de la un centru de consultanță la ferma din Saxonia Inferioară. Fermierul nu voia să le plătească două zile. Se pare că se teme că recolta va putrezi pe câmp fără niciun ajutor. Ba chiar îi amendează pe români dacă pleacă mai devreme.
Sindicalistul a informat apoi vama. „Lucrările ilegale de control financiar” (FKS) verifică respectarea salariului minim și vine în curte pentru a copia documentele lucrătorilor de la fața locului. FKS va cerceta în săptămânile următoare.
Seara, munciorii români sunt chemați individual la biroul fermierului, unde urmează să le fie plătite salariile. Chiar și Ancuța. Dar a rămas uluită atunci când a scos din plicul alb doar 315 euro - salariile rămase pentru patru săptămâni de muncă.
S-au dedus deja chiria pentru o cameră cu mai multe paturi, un avans pentru alimente și un tarif forfetar pentru zbor. Ancuța este supărată: „Nu este corect!”. Majoritatea celorlalți primesc, de asemenea, salarii mult mai mici decât se așteptau.
Ancuța ar putea face în secret o poză cu declarația ei. Acest lucru arată clar că angajatorul a plătit o mică parte pe baza salariilor orare. Cea mai mare parte a muncii lor a fost însă plătită în funcție de salariile pentru lucrări de piese - cantitatea de căpșuni pe care Ancuța a recoltato. Acest lucru nu este neobișnuit în agricultură, dar ferma raportează la cerere: „Muncitorilor din recoltă li se plătesc salarii orare. Există, de asemenea, suplimente de performanță. (...) Nu există salarii pentru lucrări”.
Salariile acordate sunt permise în Germania, dar numai dacă se respectă salariul minim de 9,35 EUR brut pe oră. Este dificil să înțelegem dacă acesta este cazul, deoarece orele de lucru nu sunt adesea documentate corect. Ancuța nu și-a notat orele.
În plus, contractul de muncă trebuie să specifice condițiile în care se lucrează salariul. Nu este cazul contractului de muncă al lui Ancuța. Acolo se spune doar: „Detalii despre acest lucru vor fi publicate în companie pe panoul de anunțuri și în biroul personalului”.
O încălcare clară pentru avocatul muncii din Dieter Dankowski: „Nu este nevoie. Când lucrezi cu acorduri, trebuie să fie clar în ce condiții”.
Fermierul ignoră salariile de bază
O altă problemă: Contractul de muncă îi garantează Ancuței un salariu de bază de 1.122 euro brut cu 120 de ore de muncă pe lună. După toate deducerile pentru cazare, masă și zboruri, Ancuța ar fi trebuit să primească cel puțin 542 de euro. În schimb, ea a fost plătită doar cu 315 de euro. Deci, aparent, fermierul ignoră salariul de bază convenit contractual pentru o săptămână de 30 de ore.
„Nu puteți spune că acesta este un caz izolat”, explică avocatul muncii Dieter Dankowski. El verifică contractele de muncă ale diferitelor ferme din toată Germania. „Cu aceste contracte, este imperativ ca vulnerabilitatea angajaților să fie exploatată și aici”.
Ancuța și un grup de muncitori așteaptă un microbuz într-o parcare a supermarketului, în apropiere de curte pentru a pleca în România. Călătoria costă 200 de euro.
Ancuța așteaptă cu nerăbdare revederea cu fiica cea mică, chiar dacă nu a fost deloc ușor: după o lună de muncă, se duce acasă doar cu 100 de euro. Probabil că vor călători din nou peste hotare în curând pentru a lucra și vor spera în condiții mai bune.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți StiriDiaspora și pe Google News