Banyai Tunde este mama unui băiețel de 8 ani, iar de 12 ani lucrează ca asistent medical principal la Spitalul Clinic Județean din Cluj. Zilnic, înainte să-și poată strânge în brațe copilul, ea trebuie să se asigure că nu reprezintă un risc pentru acesta.

„Hainele le lăsăm afară, facem duș, ne dezinfectăm și apoi urmează îmbrățășarea. Până atunci nu mă ating de niciun membru al familiei. În primul rând trebuie să avem grijă de noi și de personalul medical. Dacă ajungem în situația în care personalul medical se infectează, nu o să mai avem cine să aibă grijă de noi”, mărturisește ea.

În fiecare zi, când pleacă de acasă, Tunde își sărută băiețelul pe frunte și se gândește dacă aceasta este ziua în care se va îmbolnăvi.

„După părerea mea, întrebarea este când ne infectăm, nu dacă. (...) Câteodată pot zice că am un sentiment de frică, alteori zic fie ce-o fi, dacă asta am ales, asta trebuie să fie. Eu mai tare mă îngrijorez pentru familia mea, că eu și dacă mă infectez o să fie o formă mai ușoară, pentru că noi, cei din UPU, avem o imunitate foarte înaltă. De multe ori hainele sunt ude, noi suntem transpirați, iar după fiecare pacient cu suspiciune, mergem, facem un duș și ne schimbăm în alte haine”, spune asistenta.

Medicii, asistentele și brancardierii se luptă zi de zi pentru sănătatea celorlalți

În urmă cu câteva zile Cristina Petrișor, medic primar ATI tot la Spitalul Clinic Județean din Cluj, avea părul lung, astăzi însă este tunsă scurt. A fost nevoită să ia această măsură sanitară severă împreună cu alte colege.

„Trebuie să recunosc că acum m-am tuns pentru că noi facem duș o dată, de două sau de trei ori înainte să ieșim din spital și e greu. Acum două zile aveam părul lung. majoritatea colegilor s-au tuns deja mai scurt decât de obicei ca să nu ieșim uzi din spital”, mărturisește doctorița.

Teama ei însă nu este că o să se infecteze și ea, ci că numărul bolnavilor va fi atât de mare încât sistemul medical va fi copleșit.

„Fiecare dintre noi trebuie să fin puternici cumva și să ne pregătim psihologic că o să trecem prin boală. Cel mai grav este că la un moment dat o să fim copleșiți de un număr foarte mare de bolnavi cărora să nu le putem acorda îngrijirile de standard normale cu care suntem obișnuiți. Populația să înțeleagă: dacă stă fiecare acasă și nu are contact cu altcineva, răspândirea bolii este încetinită și dă timp sistemului sanitar să îngrijească pacienții și să facă loc celorlalți pacienți”, spune ea.

Personalul medical face sacrificii de dragul cetățenilor

Pe lângă meseria de medic, Cristina Petrișor este și mama a doi copii. Se gândește serios să nu îi vadă pentru câteva luni. Frica să nu își infecteze la un moment dat copiii fără să știe nu îi dă pace.

„Am doi copii, mai sensibili de obicei. Sunt colegi care au deja pacienți cu coronavirus să  în terapiile intensive și majoritatea se gândesc că nu se vor duce acasă la familii, chiar dacă asta înseamnă o lună, două sau chiar patru poate ca să fim departe. O să fie o perioadă grea și pentru noi și pentru populație.

Universitatea de Medicină ne-a cedat deja o parte din hotelul universității”, mărturisește femeia, potrivit Mediafax.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți StiriDiaspora și pe Google News