În ultimii doi ani, Spania a experimentat o măsură fiscală neobișnuită pentru a face față presiunii inflaționiste tot mai apăsătoare asupra populației: reducerea TVA-ului la 0% pentru o serie de alimente de bază. Această decizie, menită să reducă costul vieții și să atenueze impactul creșterilor de prețuri asupra familiilor vulnerabile, a fost una dintre cele mai ambițioase politici anti-inflație din Europa occidentală.

Inițial introdusă în 2023, măsura a fost aplicată unor produse esențiale precum fructele, legumele, pâinea, laptele, ouăle, leguminoasele, cerealele și uleiul de măsline. Practic, pentru aceste categorii de alimente, consumatorii nu au mai plătit taxa pe valoarea adăugată, fapt ce a redus automat prețurile la raft. Supermarketurile mari, precum Mercadona și Carrefour, au fost nevoite să reflecte această reducere în prețurile finale, oferind astfel un mic răgaz în fața inflației galopante.

Impactul acestei măsuri s-a resimțit imediat: în timp ce în 2022 inflația alimentară depășea 15%, în anul următor creșterea prețurilor la alimente a încetinit considerabil, coborând la niveluri mult mai suportabile, în jur de 2-3%. Aceasta a ajutat în special categoriile sociale cu venituri mici și medii, pentru care alimentele reprezintă o proporție semnificativă din bugetul lunar.

Eliminarea TVA-ului la alimente a fost o măsură scumpă pentru stat

Cu toate acestea, TVA 0% a fost o măsură temporară și costisitoare pentru stat. Renunțarea la o parte importantă din încasările fiscale a fost compensată prin alte mecanisme bugetare și prin creșterea graduală a TVA-ului la aceste produse. Astfel, din 1 ianuarie 2025, taxa a revenit la un nivel redus de 4%, o valoare menită să echilibreze nevoia de venituri publice cu sprijinul consumatorilor.

Această retragere graduală a măsurii a fost gândită pentru a nu provoca un șoc brusc asupra populației și a pieței. În timp ce efectele pe termen scurt au fost clare și pozitive, cele pe termen lung au evidențiat limitele acestei politici: reducerea TVA-ului nu poate înlocui reformele structurale necesare pentru a controla inflația și a menține stabilitatea economică.

Ce se întâmplă în România

Comparativ, România se află într-o situație diferită. Aici, TVA-ul redus pentru alimente a fost stabil la 5% ani de zile, fără fluctuații majore. Guvernul român nu a optat niciodată pentru eliminarea completă a TVA-ului pe produsele alimentare, chiar și în perioade de presiune economică. Această stabilitate a fost percepută de mulți ca un avantaj, deoarece oferă predictibilitate atât consumatorilor, cât și comercianților și producătorilor.

Cu toate acestea, presiunile inflaționiste din România au fost și sunt semnificative, iar deficitul bugetar a determinat autoritățile să analizeze creșterea TVA-ului pentru a asigura resursele necesare redresării economice și finanțării cheltuielilor publice.

Există în acest moment o dezbatere reală privind majorarea TVA-ului la alimente la 11%, ca o măsură intermediară, menită să aducă venituri suplimentare fără a afecta prea mult consumatorii. Dacă această măsură nu va fi suficientă pentru stabilizarea finanțelor publice, autoritățile nu exclud revenirea la TVA-ul standard de 19%, iar pe termen lung chiar o creștere până la 21%, nivel care ar face România una dintre țările cu cea mai ridicată taxare pe consum în regiune. Dacă s-ar adeveri acest scenariu, România ar putea avea un TVA de peste 5 ori mai mare pentru alimente. 

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți StiriDiaspora și pe Google News