În 2021, potrivit datelor publicate astăzi de Istat, în Italia au fost celebrate 180.416 căsătorii, cu 86,3% mai multe decât în 2020, an în care, din cauza crizei pandemiei, multe cupluri și-au amânat nunta. Cu toate acestea, creșterea nu a fost suficientă pentru a compensa ceea ce s-a pierdut în anul precedent (variația față de 2019 este de fapt de -2,0%).

Căsătoriile religioase, care aproape s-au triplat față de 2020, sunt în scădere (-5,1%) față de perioada pre-pandemică. În primele nouă luni ale anului 2022, datele provizorii indică o ușoară creștere a căsătoriilor (+4,8% față de aceeași perioadă din 2021), datorată exclusiv creșterii căsătoriilor civile (+10,8%). Uniunile civile au înregistrat o creștere marcantă (+32,0%).

Primele căsătorii în creștere după scăderea din 2020

În 2021, au avut loc 180.416 căsătorii, aproape dublu față de 2020. Creșterea nu a compensat pierderea din anul crizei pandemice care, doar prin celebrarea a 96.841 de căsătorii, dusese la o scădere de -47,4% față de 2019. Astfel, continuă tendința de scădere a nupțialității care se observă în Italia de peste patruzeci de ani.

Conform datelor din Ancheta asupra familiilor și subiecților sociali (2016), pentru cele mai recente generații de bărbați (1982-1986), coabitarea depășește căsătoria (22,5 % față de 21,8 % dintre cei care părăsesc casa părintească până la împlinirea vârstei de 30 de ani).

În cazul femeilor, părăsirea familiei de origine se caracterizează în continuare prin alegerea preponderentă a căsătoriei (40% în rândul celor născute în anii optzeci), urmată de coabitare more uxorio, cu procente care cresc treptat de la o generație la alta.

În plus, în ultimele două decenii, scăderea puternică a numărului de noi generații, datorată fertilității scăzute și tardive observate de la mijlocul anilor 1970, a avut un efect structural negativ asupra căsătoriilor, precum și asupra nașterilor.

Pe măsură ce aceste generații, mult mai puțin numeroase decât părinții lor, intră în faza de viață adultă, mărimea populației de vârstă matrimonială scade și, în consecință, cu aceeași tendință de a se căsători, numărul absolut de căsătorii scade.

A doua căsătorie este, de asemenea, în creștere

Creșterea instabilității maritale contribuie la răspândirea celei de-a doua căsătorii și a familiilor compuse din cel puțin o persoană care a cunoscut o căsătorie anterioară, fenomen care generează noi tipuri de familii.

Tendința de creștere a acestui tip de căsătorii, înregistrată în special în 2015-2016 ca urmare a introducerii "divorțului scurt" în 2015, a fost urmată de o stabilizare treptată.

Pandemia a afectat mai puțin grav a doua căsătorie (-28,6% în 2020 față de 2019), astfel încât redresarea lor ulterioară, deși mai puțin incisivă în comparație cu prima căsătorie, este de așa natură încât depășește nivelul din 2019 (38 022 în 2021, +0,2%).

În funcție de starea civilă a miresei și a mirelui, cel mai frecvent tip de căsătorii ulterioare primei căsătorii este cel în care mirele este divorțat și mireasa este necăsătorită (12 444, 6,9% din căsătoriile celebrate în 2021); acestea sunt urmate de cele în care ambii soți sunt divorțați (6,3%) și de cele în care mireasa este divorțată și mirele este necăsătorit (5,7%).

Căsătoriile după prima căsătorie sunt mai frecvente în teritoriile cu cele mai mari rate de divorț, respectiv în regiunile Nord și Centru. Cele mai mari procente de căsătorii cu cel puțin un soț la a doua nuntă din numărul total de celebrări se observă în Liguria (36,1%) și Friuli-Veneția Giulia (32,5%). Cele mai mici incidențe sunt, pe de altă parte, în Basilicata (8,0%) și Calabria (8,6%).

Mai mult de una din 10 căsătorii prezintă un partener străin

În 2021, au fost celebrate 24.380 de căsătorii cu cel puțin un soț străin, ceea ce reprezintă o creștere de 29,5% față de anul precedent. Căsătoriile mixte (în care unul dintre miri este italian și celălalt străin) se ridică la peste 18.000 și continuă să reprezinte cea mai mare proporție de căsătorii cu cel puțin un mire străin (75,1%).

Aproape trei sferturi dintre căsătoriile mixte se referă la cupluri cu un mire italian și o mireasă străină (13 703, echivalentul a 7,6% din celebrările la nivel național în 2021). Sunt 4.595 de italience care au ales un partener străin, adică 2,5% din numărul total de mirese.

Combinațiile de naționalități în cazul căsătoriilor mixte sunt foarte diferite în funcție de sexul soților. În 2021, bărbații italieni s-au căsătorit cu o cetățeană română în 19,2% din cazuri, cu o ucraineancă în 13,2% și cu o rusoaică în 7,1%. În schimb, femeile italiene care s-au căsătorit cu un cetățean străin aveau mai multe șanse să aibă un soț marocan (12,1%) sau albanez (9,7%).

Căsătoria în rândul tinerilor este în continuare în scădere

Schimbarea modelelor culturale, precum și efectul unor factori multipli, cum ar fi creșterea generalizată a școlarizării și prelungirea perioadelor de formare, dificultățile de intrare în lumea muncii și precaritatea locului de muncă în sine au condus, de-a lungul anilor, la o amânare progresivă a calendarului de părăsire a familiei de origine.

În mai puțin de 20 de ani, proporția tinerilor care rămân în familia de origine până la vârsta de 35 de ani a crescut cu aproape trei puncte procentuale. Această ședere prelungită are, de asemenea, un efect direct asupra amânării primei căsătorii.

Acest efect este amplificat în perioadele de recesiune economică, împingându-i pe tineri să amâne și mai mult, în comparație cu generațiile anterioare, etapele parcursului către viața de adult, inclusiv cea de întemeiere a unei familii. Amânarea primei căsătorii este, de asemenea, afectată de răspândirea coabitării premaritale.

Datorită ratei totale a primei căsătorii, o măsură transversală a momentului prin care se poate evalua câte prime căsătorii sunt așteptate de o generație ipotetică de 1 000 de indivizi, este posibil să se facă lumină asupra proceselor de formare a cuplurilor, în special a cuplurilor tinere.

Acest indice indică, pe baza a ceea ce s-a înregistrat în 2021, o intensitate de 412 de prime căsătorii la 1.000 de bărbați și 458 la 1.000 de femei; valori care se dublează față de anul precedent, revenind la nivelurile din 2019 (+0,4% și, respectiv, +0,6% pentru bărbați și femei).

Separările și divorțurile nu mai sunt doar în instanță

În ceea ce privește măsurile consensuale (atât extrajudiciare, cât și extrajudiciare), peste 1 din 4 separări consensuale și peste 4 din 10 divorțuri consensuale au loc în afara instanțelor de judecată.

Căile consensuale extrajudiciare (Decretul-lege 132/2014) reprezintă 23,8% din totalul separărilor și, respectiv, 29,7% din divorțuri. În acordurile extrajudiciare de separare sau de divorț, ponderile negocierilor asistate de avocați (fostul art. 6) sunt, respectiv, de 41,8% și 29,4%. De fapt, cea mai mare componentă este cea a acordurilor extrajudiciare direct la oficiile de stare civilă (ex-articolul 12).

În 2021, 13.551 de separări și 17.469 de divorțuri au fost efectuate direct la primărie (cu timp și costuri mult mai mici decât în alte cazuri): aceasta reprezintă 13,8% din totalul separărilor și 21,0% din totalul divorțurilor, cu cote ușor mai mici decât în cei doi ani anteriori.

Înclinația de a recurge la acorduri de divorț extrajudiciare este răspândită în întreaga țară, dar mai ales în rândul rezidenților din nordul Italiei. Preferința pentru procedura prevăzută la articolul 12 (direct la Oficiul de Stare Civilă) sau pentru procedura prevăzută la articolul 6 (negocieri asistate de avocați) variază, de asemenea, în întreaga țară.

Regiunile în care recurgerea la procedura articolului 12 este cea mai răspândită, sub rezerva tuturor condițiilor deja menționate, sunt Valle d'Aosta/Vallée d'Aoste (33,3 %), Provincia Autonomă Bolzano/Bozen (30,9 %) și Emilia-Romagna (29,3 %). Ponderea acordurilor în temeiul articolului 6 este cea mai mare în Lazio (17,8%), Sicilia (12,3%) și Campania (12,2%).

În ceea ce privește divorțurile consensuale încheiate în instanță, regiunile în care acestea sunt cele mai frecvente sunt provincia autonomă Bolzano/Bozen (50,9% din numărul total de divorțuri), provincia autonomă Trento (49,6%) și Marche (48,8%). Pe de altă parte, divorțurile judiciare sunt mai răspândite în tribunalele din Sardinia (44,4%), Sicilia și Calabria (ambele 39,1%).

Luând în considerare divorțurile la 100.000 de persoane căsătorite, la nivel național, indicatorul este de 303,7, în creștere față de anul precedent. La nivel regional, Sardinia (389,2), Liguria (375,5), Valle d'Aosta/Vallée d'Aoste (357,6) și Piemont (353,5) sunt în fruntea listei.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți StiriDiaspora și pe Google News