Organizația criminală condusă de o familie italiană avea mai multe afaceri în Italia, România și Slovacia. Au recrutat muncitori la fața locului și apoi i-au trimis la firme de construcții din Belgia și Luxemburg.
În Belgia, muncitorii români ar fi fost angajați de aproximativ 20 de subcontractanți locali. Condițiile de muncă erau adesea proaste. De exemplu, nu ar fi fost respectate condițiile privind programul de lucru, un salariu minim și concediile plătite.
„Companiile care i-au recrutat inițial în Italia, Slovacia și România s-au dovedit că nu aveau activitate, iar victimele nu lucraseră niciodată pentru acele companii”, declară reprezentanții agenției europeană de poliție Europol. „Suma fraudată s-ar ridica la 20 de milioane de euro, fără eventualele pierderi de TVA”, continuă Europol.
În total, au fost efectuate percheziții domiciliare în 34 de locații. 22 în Belgia, zece în Italia și două în Luxemburg. În total, 12 persoane au fost arestate în Belgia, dar și două în Italia.
Au fost sechestrate și multe bunuri: 32 de mașini de lux, imobile, bani în 350 de conturi bancare și 400.000 de euro în numerar. Bunuri în valoare totală de minim 3,5 milioane de euro. În plus, 10,6 milioane de euro au fost blocați în 16 conturi bancare din Italia.
????️ Twelve arrested by @policefederale and @GDF for employment fraud in the construction sector worth more than €20 million in estimated damages:
✔️ 34 locations searched
✔️ Seizures include 32 high-end cars, real estate and at least €3.5 million.
More ????https://t.co/3b6VYU1WDc pic.twitter.com/lY0BQQPQGr— Europol (@Europol) October 26, 2021
Nu este pentru prima dată când muncitorii români apar în presa internațională prin faptul că sunt exploatați. Presa din Olanda a relatat în vară un amplu material despre muncitorii străini din Olanda și despre abuzurile asupra românilor în străinătate.
„Vrem să ajutăm lucrătorii migranți? Du-te verifică, verifică, verifică”, spune publicista Mira Feticu care a înregistrat experiențe șocante ale lucrătorilor migranți din Europa de Est. Țările lor de origine ar trebui să îi informeze mult mai bine, susține ea.
În ultimele șase luni de cercetare a migranților, jurnalista a auzit multe povești diferite. Experiențe bune, dar și povești despre abuzuri și exploatare.
„Vin pentru că încă se spun povești frumoase”, spune proprietarul unei ferme. „Și granițele sunt literalmente împinse înapoi. Mai întâi au venit polonezii (care de altfel sunt muncitori buni și de încredere), apoi îi încearcă pe lituanieni și așa mai departe. Mulți polonezi vin în continuare. Mai ales din zonele adiacente granițelor rusești sau ucrainene. Deoarece este încă destul de nedezvoltat acolo, nu sunt mulți bani și șomajul este ridicat. Și nimeni nu vrea să devină fermier sau să aibă o altă meserie grea. Mai mult, aceștia sunt abordați de recrutorul propriu al unei agenții de angajare. În Olanda câștigă de trei până la patru ori mai mult comparativ cu țara lor de origine. Dar aici li se prezintă un cârnat că totul va merge bine și vor reveni cu mulți bani. E o neînțelegere. Este și rămâne ignoranță. Iar contractele sunt adesea incorecte”.
„Românii suportă abuzurile în străinătate, pentru că nimeni din țara de origine nu i-a învățat că au drepturi. Ce fac țările de origine pentru lucrătorii migranți? Și cineva fără educație nu este în general mai vulnerabil și mai predispus la exploatare? În cuvintele unuia dintre lucrătorii migranți pe care i-am intervievat: multă muncă, puține drepturi. Protecția migranților ar trebui să înceapă în țările de origine”, susține jurnalista.
Pentru muncitorii migranți, pandemia a deschis o adevărată cutie a Pandorei. Și un alt efect al pandemiei asupra migranților: o explozie de povești de groază din partea lucrătorilor migranți în mass-media: încarcerarea în cazarmă, confiscarea pașapoartelor, atacuri.
„De ce muncitorului migrant îi este frică să vorbească despre asta? De exemplu, nu toți românii cu care am vorbit în timpul cercetărilor mele ar merge la ambasadă dacă ar exista probleme la locul de muncă. De ce nu? Pentru că nu cred că ar fi ajutați. Vechea neîncredere”, mai susține Mira Feticu.
Dar neîncrederea nu vizează doar guvernul. „Dacă oamenii nu vin la sindicat, nu pot fi ajutați”, a spus Izabela Muchowska, lider de proiect la FNV. „În țara lor de origine, sunt dezinformați. Agențiile majore au locații numai în orașele mari. Ei provin din sate și acolo nu aud întreaga imagine, de exemplu că vor sta într-o cameră pe care o împărtășesc cu alți cinci sau că vor lucra într-un sector diferit decât și-ar fi dorit. Ei provin din regiuni cu șomaj, deci este mai bine un loc de muncă rău în Olanda decât un loc de muncă în țară”.
Unde este soluția?
„Verifică, verifică, verifică!”. Potrivit fermierului, inspectoratul muncii ar trebui să reunească mai multe echipe pentru a monitoriza mai strict respectarea legilor muncii. Și, de asemenea, efectuați inspecții neanunțate, deoarece, potrivit lui Thunnissen, companiile aud uneori despre o inspecție cu zile înainte, timp pe care îl folosesc pentru a acoperi orice acțiune greșită.
După cum susține și Thunnissen, pentru încălcările detectate să fie mai puține avertismente și mai multe amenzi!
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți StiriDiaspora și pe Google News