El a relatat cum a început atacul jandarmilor și cum a fost rănit. Povestea a început bineînțeles, în data de 10 august, atunci când a ajuns alături de mai mulți prieteni din Diaspora, la protestul din Piața Victoriei. 

"Ne-am întâlnit toți în Piața Victoriei, ne-am salutat și am ajuns la platformă într-un final după ce oamenii s-au apropiat de poartă și jandarmii au început să dea cu gaze. Ne-am urcat toți pe platformă, cu Mario Mocan și cu Valentina, cu Ștef de asemenea și mai mulți care erau deja acolo. Eu n-am mai coborât. Platforma fiind aproape de cordonul de jandarmi, am fost gazați încontinu. Când au început să intervină, să intre în oameni stăteam foarte liniștit. La noi în zonă nu s-au întâmplat incidente, mă gândeam că vor să-i prindă pe instigatori. Au început să înainteze și au ajuns în dreptul caravanei. A început un atac masiv pe platformă. A fost aruncată o grenadă în față, una înauntru, în camion. Ne-am lăsat jos. Când m-am ridicat de acolo, eram pe spatele platformei, pe partea unde era legată caravana de platformă. Mă simțeam ud, credeam că m-a lovit un jet de apă și eram confuz total. Am căzut între platformă și rulotă, cu capul în jos. Eram zgâriat și pe coate. Am vrut să mă bag pe sub caravană ca să prind pe cineva, pentru că ei erau pe margine. Am auzit un zgomot metalic și mi-am dat seama că este o grenadă. Mi-am pus tricoul umed la gură, m-am ghemuit, am simțit că m-a lovit ceva în coaste și a explodat. Din momentul acela nu-mi mai aduc bine aminte ce s-a întâmplat, am numai flash-uri," a povestit Vlad Ciprian.

A fugit pe străzi. Se simțea hăituit. Drumul groaznic până la hotel 

El spune că din acel moment totul s-a schimbat pentru el și a urmat o perioadă de câteva săptămâni groaznice. Se simțea hăituit de toată lumea și i se părea că toată lumea ar vrea să-i facă rău. După ce a plecat din București avea să afle că suferă de șoc post traumatic. Până la diagnostic însă, au mai fost o serie de episoade groaznice. Cu greu a reușit să ajungă la hotel după ce a fugit hăituit din Piața Victoriei. 

"Am alergat haotic, eram speriat de oameni, nu mai știam de mine. Nu auzeam nimic, oamenii îmi arătau ceva la picior, dar eu mă feream de ei, nu realizam ce mi se întâmplase. Adrenalina și instinctul de a scăpa mă făceau probabil să nu-mi dau seama. Am plecat cu ideea să nu mă urc în taxi și în nici o ambulanță pentru că îmi intrase în cap o idee ca într-un fillm. Eram atât de panicat încât începusem să cred că dacă aș apela la ei, m-ar duce direct la jandarmi. Am mers haotic peste o oră. Am alergat pe străzi, nu știam unde merg. Am ieșit la un moment dat pe o stradă principală și am întrebat o femeie despre hotelul unde eram cazat. Eram preocupat să nu-mi vadă piciorul ca să nu se sperie. M-a ghidat ea către hotel, a mers cu mine, chiar a deviat de la traseul ei. Acolo m-am revăzut cu toți prietenii cu care am fost la protest. Erau foarte speriați că nu mai reușeau să dea de mine. Telefonul meu nu mai avea baterie. La hotel au chemat imediat SMURD-ul. Au venit si polițiștii care au spus că au constatat ce mi s-a întâmplat. Eram foarte bulversat, nu-mi revenisem din șoc. SMURD-ul m-a luat și m-a dus la Clinica de Arși de pe Griviței. Acolo am fost medicat și pur și simplu mi-au spus să mă întorc a doua zi să-mi schimbe pansamentul," a mai povestit Ciprian.

"Ieșeau spume din rană. Am fost consultat și de psiholog" 

"Am fost la institutul Legal, Mina Minovici ca să-mi scot certificat medico-legal. Doctorița care s-a ocupat de mine mi-a spus că n-a mai văzut niciodată așa ceva. Am fost și următoarele zile, dar deja nu mai puteam să stau mult în picioare. Pe 13 august deja nu mai puteam merge pe jos prea mult. Când mergeam la schimbatul pansamentului îi întrebam mereu dacă nu trebuie să mă interneze. Mi s-a părut ceva absurd să-mi puna un leucoplast și să mă trimită acasă. Am zis totuși că-s medici și știu ei ce fac. Pe data de 14 august am plecat din București ca să ajung acasă la mine. Am ajuns la Mureș cu dureri foarte mari și cu piciorul umflat. Știam că acolo sunt doctori buni și au spus să vadă și ei rana, de unde a început să-mi curgă spume. Ieșeau spume de la călcâî în jos. Când mi-au desfăcut pansamentul, mi-au spus să nu mai plec din spital, că rana este foarte gravă și trebuie să mă interneze. Eu nu voiam, dar au reușit să mă convingă. Eram în continuare foarte bulversat. Mi-au dat calmante pentru că eram foarte foarte agitat. Am dormit 24 de ore și iar am primit calmante. Am fost într-o stare ciudată două săptămâni. Am intrat în spital pe data de 15 august și am cerut și psihiatru ca să vedem ce am pățit. Diagnosticul a fost 'șoc post traumatic'. Am stat trei săptămâni în spital. Pe 7 septembrie am ieșit. Rana nu este nici acum vindecată, dar totul este spre bine. Am scăpat de riscul de infecție, dar trebuie să-mi odihnesc piciorul," a mai povestit Vlad Ciprian. 

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți StiriDiaspora și pe Google News