Această decizie, venită după o creștere alarmantă a numărului de cazuri în Republica Democrată Congo și extinderea focarului în alte regiuni, ridică întrebări cu privire la motivul pentru care OMS a acționat abia acum, deși primul focar major al bolii a fost raportat încă din 2022.

Evoluția situației și decizia OMS

Organizația Mondială a Sănătății a fost pusă în fața unei dileme în această săptămână, când comitetul său de experți independenți s-a reunit pentru a evalua situația epidemiologică din Republica Democrată Congo. După deliberări atente, comitetul a recomandat adoptarea celui mai înalt nivel de alertă în cadrul legislației internaționale în domeniul sănătății. Motivația principală a fost teama că virusul, deja răspândit în alte țări africane, ar putea să se extindă și în afara continentului african, amenințând astfel sănătatea globală.

Această temere nu este deloc nefondată, având în vedere că primul caz european a fost deja raportat în Suedia pe 15 august, semnalând o potențială răspândire a virusului dincolo de Africa. Această evoluție a pus presiune suplimentară asupra OMS să declare urgența abia acum, deși subtipul virusului care provoacă actuala creștere a infecțiilor este diferit față de cel din 2022.

Diferențe între cladele virusului

Variola maimuței, cauzată de un virus din familia Poxviridae, a fost identificată pentru prima dată în 1958 la maimuțe într-un laborator danez, iar primul caz uman a fost raportat în 1970 în Republica Democrată Congo. Deși virusul a fost relativ liniștit pentru decenii, protejat și de campaniile de vaccinare împotriva variolei umane din anii 1970, acesta a revenit în forță din 2017. Infecția este endemică în anumite părți din Africa de Vest și Centrală, însă cu o diferență semnificativă: virusul a evoluat în două clade distincte din punct de vedere genetic și clinic.

Clada II, care a cauzat epidemia din 2022, se transmite în principal pe cale sexuală și are o rată de mortalitate de aproximativ 1%. În schimb, clada I, în special varianta Ib, care provoacă focarul actual, este mult mai contagioasă și periculoasă, cu o rată de mortalitate de 10%, similară cu cea a SARS.

Transmiterea și impactul

Diferențele între cladele virusului nu se limitează doar la gravitatea infecției. Modul de transmitere al cladei I este de asemenea distinct, făcând ca acest subtip să fie mai dificil de controlat. În timp ce variola maimuței se transmitea anterior prin contact sexual sau cu obiecte contaminate, varianta Ib pare să se răspândească și prin picături respiratorii, ceea ce crește riscul unei transmisii mai rapide și mai largi.

În 2023, în Republica Democrată Congo au fost raportate peste 14.600 de cazuri și 654 de decese, cele mai multe victime fiind copii. Aceste cifre alarmante au dus la o creștere rapidă a epidemiei, cu peste 15.600 de cazuri confirmate și 537 de decese până la jumătatea anului 2024. Deși monitorizarea cazurilor este dificilă în Africa, din cauza accesului limitat la teste și vaccinuri, eforturile s-au intensificat pentru a ține sub control răspândirea virusului.

Urgența unei intervenții globale

Declararea monkeypox drept o urgență globală de sănătate publică va permite mobilizarea resurselor economice și medicale la nivel internațional. OMS a alocat deja 15 milioane de dolari pentru producerea și distribuirea a aproape 3 milioane de doze de vaccin până la sfârșitul anului, inclusiv vaccinul Imvamune, cunoscut și sub numele de Imvanex, bazat pe virusul variolei umane.

„Actuala epidemie de mpox reprezintă un eveniment extraordinar”, a declarat președintele Comisiei independente, Dimie Ogoina, subliniind că răspândirea virusului în Africa este doar „vârful aisbergului”. Deși în Europa a fost raportat un singur caz de cladă Ib, experții avertizează că aceasta este o reflecție a interconectării globale, și că ar putea apărea mai multe cazuri.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți StiriDiaspora și pe Google News