La fel ca mulți tineri care au crescut în Sardinia, Davide Sanna iubea bucătăria italiană și dorea să aibă o carieră de succes ca bucătar. Dar pentru a reuși acest lucru, a fost nevoit să se mute la New York, relatează Reuters. 

Sanna lucrase în bucătăriile de pe insula mediteraneană și din nordul Italiei timp de patru ani, începând cu vârsta de doar doar 19 ani. Dar trudea 60 de ore pe săptămână pentru un salariu de 1.800 de euro (1.963,26 dolari) pe lună, în cel mai bun caz. În sezonul plin de vară, stătea lângă cuptorul restaurantului în fiecare zi, timp de două luni, fără pauză.

Apoi, un coleg bucătar l-a pus în contact cu o persoană care caută bucătari în New York, a spus Sanna. A acceptat fără să clipească. 

În ultimul an, tânărul de 25 de ani a gătit la Piccola Cucina, un restaurant italian din strălucitorul cartier SoHo din Manhattan, care găzduiește boutiq-uri de designeri și galerii de artă de lux. În New York, el ajunge la un salariu de 7.000 de dolari pe lună, lucrând 50 de ore pe săptămână. 

„Aici există contracte de muncă, nimic la „negru””, a spus Sanna, folosind argoul italian pentru munca nedeclarată. „Și dacă muncești un minut în plus, ești plătit pentru asta. Nu e așa în Italia”.

Mâncarea italiană este renumită în întreaga lume, dar mulți bucătari tineri talentați, care speră să facă o carieră în țara lor, se trezesc frustrați de salariile mici, lipsa protecției muncii și perspectivele slabe. De la lansarea monedei unice a Europei, acum 25 de ani, Italia a crescut economic cel mai puțin din întreaga zonă euro. 

Bucătari-vedete precum Massimo Bottura, care conduce Osteria Francescana din Modena, reinventează bucătăria italiană. Dar, având în vedere tradiția sa culinară bogată, Italia se află, probabil, subreprezentată de restaurantele de top. Are 13 cu trei stele Michelin – cel mai înalt clasament al prestigioasei ghiduri – același număr ca și Spania. Japonia are 21, iar Franța se laudă cu 29.

Migrarea bucătarilor italieni din cauza condițiilor dificile de acasă nu este un fenomen nou.

Italienii au început să ducă pizza și pastele în lume în timpul emigrării în masă la sfârșitul secolului al XIX-lea. Popularitatea bucătăriei italiene în Europa și Statele Unite a crescut pe măsură ce soseau mai mulți imigranți după al Doilea Război Mondial.

Dar numărul tinerilor italieni care pleacă să caute de lucru în țări cu economii mai puternice este o constantă de zeci de ani - deși tendința a fost întreruptă pentru scurt timp de pandemia de COVID-19. Emigrația și rata scăzută a natalității au contribuit la o criză demografică crescândă: populația Italiei de 59 de milioane se micșorează de la an la an.

O mare parte a emigrației provine din insulele mediteraneene Sicilia și Sardinia, precum și din sudul subdezvoltat economic al Italiei. 

Roberto Gentile, un bucătar de 25 de ani din Sicilia, a lucrat în ultimii doi ani gătind mâncare franțuzească la Le Suquet, un restaurant de două stele Michelin de lângă Toulouse, după slujbe anterioare în Marea Britanie și Spania.

În ciuda pasiunii sale pentru bucătăria italiană și a dorinței sentimentale de a se întoarce la ceea ce italienii numesc Bel Paese (țara frumoasă), Gentile a spus că starea economică a Italiei e descurajantă pentru a lua în considerare revenirea.

„După ce ai acumulat experiență în străinătate și ai atins un nivel înalt, ai spera să te întorci în Italia și să găsești un job și un salariu potrivit, dar asta nu se întâmplă”, a spus el. "Unde mă văd peste cinci ani? Nu în Italia!"

O bucătăreasă a decis să revină. Acum regretă 

Giorgia Di Marzo a decis să-și asume un risc și să se întoarcă în Italia în 2018, după ce a lucrat în Marea Britanie ca bucătar și manager de restaurant timp de opt ani. Tânăra de 36 de ani a spus că vrea să se întoarcă la rădăcini și să fie mai aproape de familia ei.

Dar o ofertă de doar 1.200 de euro (1.284,84 USD) pe lună pentru a lucra 50 de ore pe săptămână într-un restaurant din Milano nu avea sens pentru ea. Salariile în Italia au scăzut în ultimii 30 de ani, – singura țară din Europa în care s-a întâmplat acest lucru.

În schimb, Di Marzo și-a deschis propriul restaurant în Gaeta natală, un oraș de pe litoral, situat între Roma și Napoli,  o stațiune care datează din timpul Imperiului Roman. Dar imediat, a avut probleme.

Anul trecut, costurile în creștere au forțat-o să închidă timp de trei luni în timpul sezonului de iarnă și nu a putut obține un împrumut de la bancă  pentru un sector considerat în pericol după pandemia de COVID.

„Rămân pe linia de plutire, dar pot oferi doar contracte sezoniere”, a spus ea. „Nu pot asigura muncă pentru angajații mei pe tot parcursul anului”.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți StiriDiaspora și pe Google News