Născută în Vaslui, pe 27 august 1985, în România comunistă, Alexandra a avut șansa să ajungă să trăiască în Statele Unite ale Americii la doar doi ani după ce s-a născut. La vârsta de opt ani a avut prima expoziție de pictură. Lucrările ei au fost comparate încă de atunci cu cele ale lui Picasso și Matisse, numai că ea era doar un copil.

Tablourile „Micuței Picasso" se regăsesc în sute de muzee importante din lume, cum ar fi colecția de artă a Vaticanului, cea mai scumpă pictură fiind vândută cu 400.000 de dolari.

„Inspirația mea vine din locuri personale și momente intime, tocmai de aceea nu avea sens să-mi pun studioul undeva departe de casă, de familie, pentru că de aici pornește toată povestea mea. Studioul meu e locul meu favorit în care pot să fiu, nu există un loc în care să mă regăsesc mai mult. Mi-aș dori să am un studio și în România. Eu mă simt atât de confortabil, atât de eu când sunt în România încât ar fi ciudat dacă nu aș avea impulsul acesta să creez acolo", spune Alexandra, la Antena 3.

„Bunica mea întotdeauna mi-a spus și încă aud vocea ei care-mi spune „să nu uiți niciodată de unde vii". E o frază comună, foarte folosită și probabil și-a pierdut și farmecul. Dar povestea nu e numai despre ce sclipește și ce e frumos, sunt și momente dificile, de sacrificiu, pe care vrei să le uiți, dar toate astea împreună te fac cine ești. Nu a fost un efort, o obligație, o cerere de la familia mea ca să mențin apropierea cu cultura și cu tradițiile românești".

Alexandra Nechita a vorbit și despre relația excelentă pe care o are cu părinții și cât de mult au ajutat-o acest lucru în evoluția ei profesională.

„Au fost sacrificii mari pe care am ales să le fac, dar nu am simțit niciodată că mi-am creat eu niște obligații personale și ideea asta de a fi responsabilă pentru mine și familia mea. Mereu am avut discuții cu familia. Mi-au spus că dacă nu mai vreau, nu trebuie să continui, dacă vreau să mai rupem din program, așa facem. Am avut un dialog deschis întotdeauna și am avut mereu încredere în părinții mei. Nu a fost o presiune pusă de ei. Au fost momente când nu mai puteam, dar faptul că părinții au fost întodeauna lângă mine când plecam a contat mult. A fost un sacrificiu mare, mai ales din partea mamei".

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți StiriDiaspora și pe Google News