Renata scrie cu pasiune și determinare despre una dintre cele mai grele decizii din viața sa: aceea de a rămâne în țară, să aibă în continuare grijă de casa bunicilor ei, sau să plece în străinătate „să-și facă un rost“. „Curajoși sunt cei ce au plecat în necunoscut, au muncit din greu, poate au fost umiliți, poate s-au topit de dorul celor dragi, au tras de la gură doar să strângă pentru acasă", mărturisește protagonista pe grupul „Mutat la țară - viața fără ceas“. La fee de curajoși sunt și cei ce au rămas, în opinia Renatei. „Cei ce au rămas... să lupte... cu sistemul corupt, cu lipsurile, cu nesimțirea, cu nepotismul, cu nepăsarea, sperând și luptând să schimbe ceva...“

„Am lăsat Elveția și salariile ei de sute de milioane de lei pe lună și ne-am întors acasă“. Povestea unui cuplu de români care a ales țara

Redăm mai jos, integral, scrisoarea Renatei:

„CURAJUL DE A RĂMÂNE, CURAJUL DE A PLECA

Nu știu alții cum sunt... sau cum au fost... eu când am fost în fața deciziei de a pleca sau nu în străinătate, pentru un an, doi sau cine știe? am avut insomnii trei luni. Să plecăm, să nu plecăm? Să ne înghesuim viața în două valize și să începem totul într-o țară străină, o limba străină ,la patruzeci și un pic? Să vindem găinile, să închidem căsuța noastră dragă pe care bunii mei dragi mi -au lăsat-o cu atâta drag, știind că muncă lor n-a fost în zadar... Să punem lăcate pe ușiță, o alta mai grea pe inimă și să plecăm?

Și am plecat... Azi, după niște ani,mă tot întreb: pentru ce îți trebuie curaj mai mare? pentru a pleca sau pentru a rămâne?

Curajoși sunt cei ce au plecat în necunoscut, au muncit din greu, poate au fost umiliți, poate s-au topit de dorul celor dragi, au tras de la gură doar să strângă pentru acasă...

Și curajoși sunt cei ce au rămas... să lupte... cu sistemul corupt, cu lipsurile, cu nesimțirea, cu nepotismul, cu nepăsarea, sperând și luptând să schimbe ceva...

Nici azi nu știu cine sunt mai curajoși, dar știu cine sunt mai fericiți... Fericiți sunt cei pe care îi așteaptă CINEVA acasă, pentru că a venit rândul meu să învăț dar mai ales să înțeleg că "nu contează CE ai în viață, ci pe CINE ai", că mama, tata, buneii cine ii mai are în viață sunt niște comori pe care ar trebui să-i prețuim. Că oamenii dragi pot pleca într-o secundă din viață noastră, fără să vrea, fără să vrem.

Că nici un cont oricât de mare nu poate cumpăra sănătatea și liniștea noastră. Că fericirea poate fi un măr înflorit sau un cireș pe rod și poate aduce mai multă bucurie decât un gadget de ultimă oră. Că răsăritul e frumos pe Costa del Sol, dar parcă soarele strălucește doar pentru mine când răsare de după casa lui Ioji vecinu... Că un prânz sau o cină pot fi delicioase într-un restaurant fancy din Londra,dar nu poate egala gustul și savoarea pâinii cu untură, slănină,roșii și brânză,împărțite cu cei dragi pe o bucată de țol, după o zi de sapă...

Dar mai presus de toate, fericiți sunt cei conștienți de necesitățile lor spirituale, de cei care au o legătură strânsă cu Creatorul care a pus în inima oamenilor chiar și veșnicia, "Creatorul cerurilor, adevăratul Dumnezeu, Cel ce a întocmit pământul, Făuritorul lui care l-a întărit, care nu l-a creat în zadar,ci l-a întocmit ca să fie locuit" (Isaia45:18). Căci restul e deșertăciune și goana după vânt!

Fiți sănătoși și binecuvântați!“, scrie Renata pe grupul „Mutat la țară - viața fără ceas“, fondat de Andy Hertz.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți StiriDiaspora și pe Google News