În cadrul emisiunii, a dezvăluit că a emigrat din România în Spania nu din motive economice, ci pentru a oferi un viitor mai bun copiilor săi și pentru a-și împlini visul de a conduce un TIR. Aceasta a recunoscut că în România a întâmpinat dificultăți în a-și găsi un loc de muncă în domeniul transporturilor, fiind considerată o meserie de bărbați, în urmă cu aproape 20 de ani.
Însă, acest lucru nu a împiedicat-o pe Adriana să își urmeze visul, așa că Spania a fost țara care i-a dat această posibilitate.
„Eu am emigrat, nu din motive economice, ca marea majoritate am emigrat în primul rând pentru a oferi un viitor mai bun copiilor noștri, posibilitatea de a studia și de a avea mai multe opțiuni, mai multe alegeri în viață și de a-mi împlini visul de a conduce un TIR. Impropriu spus, dar așa așa este cunoscut în România. Am încercat în România, să știți înainte de a pleca și pot să spun că a fost o victimă a discriminării de gen, cum se numește mai nou. Pentru că nu, nu mi s-a acordat această oportunitate acum 20 și ceva de ani.
Ca femeie se credea că nu nu poți să schimbi o roată, nu te poți descurca etc. Acesta a fost aproape 100% răspunsul pe care l-am primit de la diverse firme de transport din județul Cluj. L-am tratat, bineînțeles, în glumă, dar deși aveam experiență, pentru că aveam mulți ani de când lucram în Transportul internațional de persoane cu autocarul, nu se punea problema că nu știu să circul în Europa și nu am cât de cât o idee de gabarit. Însă se pare că pentru România nu am fost destul de bună acum 22-23 de ani să conduc un TIR, cum îi spuneți dvs.”, povestește românca.
Adriana Mureșan nu s-a lăsat descurajată și a urmărit cu perseverență pasiunea pentru conducerea unui TIR. A demonstrat că este capabilă și determinată, transformând provocările în oportunități și reușind să-și construiască o carieră de succes în Spania.
„Îmi doream foarte mult. Nu mă întrebați de ce nu vine din familie, habar nu am. Dar este o meserie care prinde. Nu e o meserie ușoară, dar dacă o faci cu pasiune și din vocație e o binecuvântare. Pentru că mergi la muncă în fiecare zi sau muncești în fiecare zi și ai satisfacția instant, instantanee. Îți aduce nu doar banii la sfârșit de lună, cât și parcursul pe care l-ai făcut în fiecare zi si aduce satisfacția când te-ai oprit la sfârșitul zilei ai așa un sa un sentiment wow, gata, am făcut-o și pe asta și următoarea etapă și următoarea etapă.
Eu când am intrat în meserie în Spania am fost foarte bine primită, eram o curiozitate, așa ca un animal exotic, ca o păpușică și am fost foarte bine primită și ajutată de colegii mei foarte mult cu sfaturi. Să nu credeți că fugeau să repare ceva, totuși.
Dar în momentul în care îți place să mănânci asfaltul și ai parte de acea libertate, o falsă libertate de fapt, totul este plăcut. Ești tu cu gândurile tale, planifici ziua, ce ai de făcut și cum v-am spus și la început e satisfacția zilnică.”, mai povestește Adriana, îndrăgostită chiar și după atâția ani de această meserie.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți StiriDiaspora și pe Google News