Experiența româncei în Franța a fost variată, aceasta interacționând atât cu studenți și profesori la facultate, cât și cu colectivul de la muncă, însă concluzia a fost aceeași.

„Eu am locuit un an și ceva în Franța, timp în care am fost și la facultate și am și muncit. Deci am avut oportunitatea să interacționez în diverse contexte sociale și mi-a fost foarte greu să îmi fac prieteni francezi. Și chiar dacă am câțiva prieteni francezi și sunt de treabă, până și ei au ajuns la concluzia că în țara asta e foarte greu să îți faci prieteni. Chiar și cu românii crescuți sau care au stat foarte mult în Franța mi-a fost foarte greu să interacționez. De aceea toți prietenii mei din Franța era internaționali. ”, adaugă ea.

De ce este greu să îți faci prieteni francezi

Observațiile ei despre modul de viață francez oferă o perspectivă asupra posibilelor motive pentru care este dificil să te integrezi social în Franța. Un prim exemplu este modul în care copiii francezi cresc și interacționează în colectivități. În timp ce în România părinții obișnuiesc să își lase copiii să se joace în parcuri, în Franța copiii sunt adesea crescuți în același grup de la o vârstă fragedă, ceea ce îi face să fie mai puțin deschiși către persoane noi.

„Un lucru ciudat pe care l-am sesizat a fost când mergeam în parc, unde, deși erau foarte mulți copii, nu se jucau deloc între ei. În România, este bine cunoscut faptul că părinții își lasă copii în zona de joacă și ei stau la discuții cu părinții pe bănci în timp ce îi supraveghează de la distanță. Însă în Franța nu vezi așa ceva.

De asemenea, sistemul lor educațional îți oferă creșa, grădinița și școala una lângă alta, iar copiii cresc în același colectiv până pe la 14-15 ani și uneori chiar și liceul este tot în apropierea casei. Fapt care îi determină să se împrietenească greu cu persoane noi.

De exemplu, când eram la facultate, aveam ore online și m-am împrietenit cu un coleg a cărui iubită era româncă, de asemenea. Cei doi m-au invitat la ei acasă, unde le-am dus niște sarmale făcute de mine și am socializat, însă după weekend la școală am avut un șoc. Cei doi erau în fața facultății cu un grup de colegi, așa că i-am salutat. M-au salutat și ei și mi-au întors spatele, în loc să mă cheme să stau cu ei sau să mă prezinte grupului.”, povestește tânăra româncă.

„Nu mă interesează să îmi fac alți prieteni”

„După mai multe episoade de acest gen, i-am întrebat până la urmă care este motivul pentru care se comportă așa când sunt cu un grup de prieteni, deoarece individual nu erau niște persoane rele. Apoi toți mi-au explicat aceeași chestie: „Eu am aceeași prieteni de când sunt mic, sunt aceeași 10-20 de oameni de când mă știu. Pe mine nu mă interesează să îmi mai fac alți prieteni.”

Iar acest lucru combinat cu modul în care sunt crescuți de la o vârstă fragedă, adică sunt învățați să nu interacționeze decât cu oameni din cercul lor foarte apropiat, mai exact familia și colegii de școală, natural pur și simplu au o repulsie inconștientă față de tot ce e nou.

Iar acest lucru este valabil și francezi între francezi, pentru că am auzit că cei care se transferă la o altă școală nu se pot adapta. De asemenea, francezii mi se par niște oameni foarte conservatori: mulți au același job toată viața, nu prea călătoresc, refuză să învețe limbi străine, etc. De aceea par niște persoane foarte nesuferite pentru români.”, a concluzionat fata.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți StiriDiaspora și pe Google News