Mai mulți copii se jucau într-un restaurant. La un moment dat, din greșeală, un băiat l-a lovit cu o pernă mai tare pe alt băiat care a căzut și și-a spart buza. Mama "victimei" a găsit de cuviință să cheme SMURD-ul și poliția, ba chiar a contactat avocații ca să dea în judecată familia copilului. 

Iată cum s-a desfășurat totul:

"Parenting, versiunea 2024 sau încotro ne ducem, oameni buni? Aseară am fost martora unei întâmplări pe care dacă mi-ar fi povestit-o cineva aș fi zis că exagarează. Dacă nu vedeam cap-coadă cu ochii mei, aș fi fost sigură că asistam la turnarea unui reality-show . Am avut și bilete in primul rând, ba chiar era să fim protagoniști, slavă Domnului că nu am fost.Ne-am văzut ieri după-amiază cu o prietenă pe care o revedeam după ani buni. Ea, cu doi copii in dotare, 6 și 1 jumate, a zis sa fie cu loc de joacă și aerisit, așa că a ales Pescăruș, chiar lângă locul de joacă. Restaurantul superb, nu am mai mers de foarte multi ani și nu știam că e așa fain. Masa, strategic plasată, ne permitea să vedem copiii. Între două cereri și strigăte de "mama" mai începeam și o propoziție, Ana era fericită, că așa e ea între copii mici, băiețelul "nostru" găsise un partener de joacă apropiat de vârstă, toate bune și frumoase. La un moment dat, când mama era plecată la baie cu cea mică, vine la noi o doamnă de la o masă apropiată, împreună cu băiețelul celălalt.

L-a împins pe băiatul meu, vă rog să îl certați!" Înghit bucata de pită caldă, pe care tocmai o apreciam în gând și încerc să mă dumiresc, pentru că nu văzusem sau auzisem nimic nelalocul lui, doar erau în ochii mei copiii. Îi explic doamnei supărate că nu este copilul meu, dar îmi fac datoria și îl rog pe "al nostru" să se joace frumos și dacă a lovit băiețelul, să își ceară scuze. Îi explic și prietenei mele situația când revine de la baie și rămânem amândouă cumva în gardă. Îl observ apoi pe copil, care mergea constant către mamă cu tot felul de plângeri, iar ea stătea cumva la pândă, gata gata să intervină. După vreo oră, celor doi li s-a alăturat un al treilea băiat, ai cărui părinți stăteau la o masă ceva mai departe, deci nu aveau locul de joacă în raza vizuală. S-au jucat copiii ce s-au jucat, iar la un moment dat, au descoperit niste perne de burete, cu care au început să se lovească. Se băteau, fugeau și râdeau de mama focului. E drept, al treilea băiat lovea ceva cam tare, de mie mi-a stat inima de vreo două ori, dar mi-am spus în gând că sunt luptele lor de putere, care știu sigur că îi ajută în dezvoltare și au rostul lor. Mama a vrut la un moment dat să își ia fiul de la locul de joacă, dar s-a lăsat cu lacrimi și rugăminți, așa că a rămas în picioare lângă masa noastră, privind hârjoana băieților. Eram trei adulți, plus alții care aveau copiii in locul de joacă. Într-o fracțiune de secundă, într-un iureș de alergare și hohote de râs, băiețelul "reclamant", iese urlând și cu mâna la gură. Mama se repede efectiv asupra lui, îl ia de mână și îl duce la masă.

Lasă șervețelele aici! Sunt probe! 

De aici incepe partea halucinantă. Băiatul care se juca un pic mai agresiv l-a lovit în alergătură pe celălalt, sub privirile mamei și ale noastre și se pare că lovitura s-a lăsat cu sânge și o gingie crăpată. Mama uliu își lasă fiul urlând la masă și merge cu "inculpatul" la părinții acestuia, țipând "i-a spart gingia". Nu știu ce altceva le-a mai spus, dar ceilalți au încercat să răspundă civilizat, probabil ce ar fi încercat orice om normal să răspundă într-o astfel de situație. Să își ceară scuze, să spună că sunt copii, poate să întrebe dacă pot ajuta cu ceva. Nu aveau pe cine, femeia dezlănțuită a lăsat copilul la masă, cu un munte de șervețele in față și a început să vorbească agitată la telefon. Bietul copil suspina in șervețele și cum apărea razant mama, cu telefonul la ureche și gesticulând frenetic, suspinul se transforma din nou în plâns. La un moment dat, o chelneriță încearcă să debaraseze masa de șervețele însângerate, iar mama i le smulge "Lasă-le aici, sunt probe!" La masa cealaltă, "vinovatul" privea cu coada ochiului către "rănit". Vedeam în ochii lui frică și regret. Un copil de probabil 7 ani, pe care îi împlinea ieri și care cu siguranță nu înțelegea ce a făcut atât de rău. Nu am avut prea mult timp să mă gândesc, spectacolul era în plină desfășurare. In restaurant și-a făcut apariția poliția.

Un echipaj de șase persoane, obligați să consemneze "faptele". Prietena mea a abordat un polițist mai in vârstă și i-a explicat cum au stat faptele. "Știu, doamnă, dar noi ce să facem, suntem obligați să venim și să consemnăm. Păi eu când eram copil mă băteam, mă împăcam, îmi juleam picioarele, îmi spărgeam capul,era vorbă să cheme cineva poliția pentru asta? Noi ne băteam, noi ne împăcam și o luam de la capăt". La scurt timp după poliție, apare și echipajul smurd. 4 persoane, pe o căldură de foc, când existau cu siguranță cazuri mult mai grave decât un copil cu gingia spartă la hârjoană. Doamna a plecat cu întreg alaiul, certându-se cu polițiștii, cu medicii, amenințând în stânga și în dreapta. În urma ei, copilul, cu șomoiogul de șervețele la gură, suspina resemnat. Am aflat de la părinții "inculpatului" că, pe baza consemnării poliției și a raportului medical, avocatul doamnei îi va contacta pentru trimitere în judecată, urmând a cere daune materiale și morale. București, România, 2024, lumea de azi, în care o simplă joacă între copii se lasă cu urme adânci. Probabil fiecare dintre noi vede zilnic efectele acestei nebunii și are câte o părere asupra a cum s-a ajuns aici. Întrebarea este ce urmează și către ce ne îndreptăm..." a povestit Ioana Marinescu. 

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți StiriDiaspora și pe Google News