S-a născut la 19 august 1934 în comuna Mintiu Gherlii, jud. Cluj, fiind unul dintre cei patru copii ai secretarului Plasei Dej, Augustin Neamțu, și al soției sale, Valentina, oameni înstăriți și respectați în zonă. Rămas încă de copil fără tată, după instaurarea comunismului în țară, familia este inclusă în categoria chiaburilor, trebuind să suporte cote și impozite exagerate, apoi să evacueze casa și toate anexele gospodărești pentru a fi folosite drept sedii pentru Miliție și Gospodăria Agricolă. După școala primară făcută în localitatea natală, urmează cursurile Liceului Petru Maior din Gherla de unde este exmatriculat în 1952 datorită unor activități îndreptate împotriva regimului. Reprimit cu greu în învățământ, în 1954 reușește să obțină bacalaureatul la Liceul Comercial din Cluj după care, între 1955 și 1957 efectuează serviciul militar. În 1957, prin examen, este admis ca student la Institutul Medico-Farmaceutic din Cluj, dar în același an este exmatriculat datorită descoperirii originii sale familiale.

În anul 1958 începe perioada anilor negri pentru familia Neamțu. Fratele mai mare, Augustin, este arestat în iunie și condamnat la 20 de ani de muncă silnică pentru crimă de uneltire contra ordinii sociale și acte de teroare. Traian a fost arestat în iulie și condamnat la 10 ani de muncă silnică pentru aceeași faptă, iar mama lor a fost condamnată pentru tăinuire și favorizare. În sarcina celor doi frați a fost pusă apartenența lor la o organizație anticomunistă clandestină și trimiterea unor scrisori dușmănoase către Comitetul Central al Partidului Muncitoresc Român. În ceea ce-l privește pe Traian Neamțu, detenția îi prilejuiește cunoașterea unei părți însemnate a gulagului comunist, fiind chinuit, înjosit și persecutat în cele mai grele situații din viața sa. A fost deținut în penitenciarele din Cluj, Gherla și Galați, precum și în lagărele de muncă forțată de la Periprava și din Balta Mare a Brăilei (Stoenești, Giurgeni, Salcia, Strâmba). După executarea a șase ani din condamnare, în iunie 1964 a fost eliberat în urma grațierilor colective. Revenind acasă, dă din nou examen la Facultatea de Medicină din Cluj unde reușește să intre și să parcurgă întregul ciclu universitar, luându-și licența în 1970. După absolvire, de-a lungul anilor, a parcurs o serie de specializări și perfecționări în domeniul psihiatriei, reușind să obțină și un doctorat în domeniu. Este autor a trei cărți de specialitate și a peste 150 de comunicări și studii științifice publicate în țară și străinătate. Evoluția și rezultatele sale profesionale l-au impus ca medic-șef al Centrului de Sănătate Mintală din Cluj pe care l-a condus vreme de peste trei decenii. A fost un adevărat intelectual și un doctor de valoare, dedicat practicii și cercetării medicale.

După evenimentele din decembrie 1989 s-a implicat cu toată ființa, încă de la înființare, în activitatea Asociației Foștilor Deținuți Politici din județul Cluj dar și de la nivel național. În perioada 2000-2014 a condus și coordonat Filiala județeană Cluj a AFDPR, înfruntând numeroase adversități oficiale și morale precum și deosebite dificultăți materiale privitoare la diversele acțiuni și proiecte inițiate de Asociație pentru cinstirea și păstrarea memoriei celor care au suferit și s-au jertfit în lupta purtată împotriva regimului comunist. Doctorul Neamțu a contribuit major la edificarea impunătorului Monument al Rezistenței Anticomuniste situat în centrul Clujului, care a fost inaugurat în anul 2006. S-a îngrijit, împreună cu alți foști deținuți politici, de construcția și întreținerea Memorialului cu Paraclis, ridicat în cimitirul de lângă Penitenciarul Gherla, precum și de amenajarea Cimitirului din Dealul Cărămidăriei, ambele obiective memoriale fiind dedicate deținuților politici care au murit în temnița Gherlei. De asemenea, la fostul sediu al Securității fostei Regiuni Cluj, situat pe str. Republicii la nr 23, a reușit să înființeze un sediu al filialei locale a AFDPR, organizând o mică expoziție permanentă dedicată victimelor Securității din zonă, iar prin propriul efort material, în fostul spațiu al arestului situat la demisolul clădirii, a renovat două celule pe care le-a adus la stadiul inițial din epocă. În sfârșit, doctorul Neamțu s-a implicat prin intermediul mijloacelor de presă în viața agorei și a țării, ori de câte ori au apărut probleme conflictuale sau de altă natură în anevoiosul drum spre democratizare a societății românești. Mărturiile, declarațiile și confesiunile sale, care privesc aspectele mai deosebite ale vieții publice și personale, precum și activitățile importante ale filialei Cluj a AFDPR din perioada în care aceasta a fost condusă de doctorul Neamțu, se regăsesc consemnate în cele două volume ale cărții sale - De ce Doamne...? - apărute succesiv, la Cluj, în anii 1995 și 2016.

Având de mai multă vreme o sănătate șubrezită, Traian Neamțu a fost până în ultima clipă a vieții sale un român adevărat şi un vrednic luptător pentru credinţă şi libertate.

Dumnezeu să-l odihnească în pace !

* Slujba de înmormântare, celebrată în ritul Bisericii Române Unită cu Roma, Greco-Catolică, are loc joi, 31 ianuarie 2019, de la ora 14.00, la capela Cimitirului Central din Cluj-Napoca.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți StiriDiaspora și pe Google News